Cântec vechi
Ea
şi el, ish-isha, isha-ish,+ legaţi-dezlegaţi:
ea
tânără, încălţată cu o mie de ani de singurătate,
el
intrat în enigma ierbii,
ea
ducându-i trupul în geamantanul de serviciu…
Îl
alungă fulgerul dulce-amărui al misterului de vară,
când
stânci străine se-ntorc pe pământ la păscut de idei…
Ea
tânără, dresoare de lei în pustiu,
el
tânăr, străduindu-se doar să-şi ajungă trupul din urmă,
care
mereu o lua înaintea arhetipului, a apelor blânde ale dimineţii…
Ea
tânără, închipuindu-şi trupul ca un vas de alabastru,
visând
la el, cel cu o mie de braţe,
apoi
constatând că trupul de femeie nu-i aparţine, ish-isha, isha-ish,
străină
în trup străin, îmblânzit de cuvinte şi alge luminoase,
stăpână
peste trupul lui,
cel
cu o mie de braţe, cu o mie de erori,
atinşi
de veninul verii,
de
rana zăpezii, iarna,
de
iluziile verzi ale primăverii,
de
arama regală a toamnei, ish-isha, isha-ish…
Va
veni şi ziua în care îşi vor unge trupurile
cu
uleiul străveziu al luminilor înalte,
mângâitor
ca un animal carnivor
înaintea
transei ultime…
C Stancu
