Vadul
Ars
este un roman polifonic, urmărind o diversitate de aspecte ale celor două
decenii imediat următoare evenimentelor din 1989 („aglomeraţia din decembrie”,
cum le numeşte autorul). Chiar dacă în centrul naraţiunii rămâne oraşul de
provincie şi complexul său industrial (Mastodontul),
atenţia romancierului este focalizată mai cu seamă pe destinele semenilor săi,
dependenţi, în majoritate, de această întreprindere (un rău necesar care le asigura traiul, fiind în acelaşi timp şi o
sursă majoră de poluare), siliţi de noile realităţi ale tranziţiei (odată cu
falimentarea uzinei) să se adapteze, să emigreze ori să dispară.
Toate aceste categorii (de la oportuniştii
politici, afacerişti îndoielnici, oameni plecaţi în străinătate în căutare de
lucru şi până la sinucigaşii deznădăjduiţi) sunt reprezentate în roman, în
final ieşind în evidenţă şi categoria acelor cetăţeni responsabili şi
dezinteresaţi (încă puţini la număr), care cred în renaşterea (spirituală cel
puţin) a comunităţii, canalizându-şi resursele în slujba ajutorării celorlalţi.
Ladislau Daradici
