AŞTEPT, AŞTEPT O
NOUĂ PRIMĂVARĂ
aştept
– aştept o nouă primăvară
nu
ţurţuri vorbei – când te rogi Grădinii!
Te-aştept
– o – Crist – să te pogori pe scară
să
arzi în noi şi rădăcina vinii!
aştept
– aştept o nouă primăvară
cu
flori pe-acoperişurile lumii
să
stăm cu Crist la vatră – iar şi iară
şi
amândoi să ostoim porumbii…
de
ce să cred că azi nu se mai zboară?
de
ce să cred în Fluieru-ngropat?
eu cred că Focul Sfânt la noi pogoară
Hristosul
pentru mine s-a-ntrupat!
…de-o
fi credinţa-n pieptu-mi să se stingă
în
râpa-uitării crinii să mă-mpingă!
***
Adrian Botez
RIDICĂ, DOAMNE!
femeile
stârpit-au – flori şi pomii
preot
n-avem - nici suflet nu mai este
vlaga
s-a scurs în iadul unde-s “domnii”
iar
de la ei – spre sat – nu vine veste…
unde
e borta vântului turbat?
dar
crucea răsturnată de blesteme?
diavolul pustiirii s-a jâmbat:
nu
ne-nchinăm - uitat-am şi ne-am teme…
de
ce - Hristoase – beznei laşi pământul?
de
ce îi laşi pe căpcăuni şi orbi?
sfântă
Grădină-şi află-aici mormântul
şi
nici văzduh nu ţi-a rămas să sorbi…
…ridică
– Doamne – înapoi în rai
acest
Altar – cum altul n-o să ai!
***
Adrian Botez