marți, 4 aprilie 2017

Adrian Botez: Altar




AŞTEPT, AŞTEPT O NOUĂ PRIMĂVARĂ

aştept – aştept o nouă primăvară
nu ţurţuri vorbei – când te rogi Grădinii!
Te-aştept – o – Crist – să te pogori pe scară
să arzi în noi şi rădăcina vinii!

aştept – aştept o nouă primăvară
cu flori pe-acoperişurile lumii
să stăm cu Crist la vatră – iar şi iară
şi amândoi să ostoim porumbii…

de ce să cred că azi nu se mai zboară?
de ce să cred în Fluieru-ngropat?
eu  cred că Focul Sfânt la noi pogoară

Hristosul pentru mine s-a-ntrupat!
…de-o fi credinţa-n pieptu-mi să se stingă
în râpa-uitării crinii să mă-mpingă!
***
     
    Adrian Botez
 



RIDICĂ, DOAMNE!


femeile stârpit-au – flori şi pomii
preot n-avem - nici suflet nu mai este
vlaga s-a scurs în iadul unde-s “domnii
iar de la ei – spre sat – nu vine veste…

unde e borta vântului turbat?
dar crucea răsturnată de blesteme?
diavolul  pustiirii s-a jâmbat:
nu ne-nchinăm - uitat-am şi ne-am teme…

de ce  - Hristoase – beznei laşi pământul?
de ce îi laşi pe căpcăuni şi orbi?
sfântă Grădină-şi află-aici mormântul

şi nici văzduh nu ţi-a rămas să sorbi…
…ridică – Doamne – înapoi în rai
acest Altar – cum altul n-o să ai!
***

Adrian Botez