7 septembrie 2017
RECENZIE DE CARTE - SUICIDUL EUROPEI
Auzim si citim deseori expresia – “Europa se sinucide”! Nu e
o expresie noua si a fost scrisa, rostita si repetata de mai bine de o suta de
ani de catre politicieni, scriitori si dictatori si din perspective filosofice si
ideologice diverse. Nu se stie exact cine a conceput fraza ori notiunea, dar
ele apar si reapar frecvent in multe din cartile despre Europa care au fost
scrise in Secolul XX ori se scriu astazi. Fraza pare a fi repetata tot mai des mai
ales in cartile publicate in ultimii ani. Ultimul exemplu e cartea tocmai publicata
a britanicului Douglas Murray, The
Strange Death of Europe – Immigration, Identity, Islam (“Moartea stranie
a Europei – imigratie, identitate si islam”).
Atit Murray cit si precursorii lui care au scrist despre suicidului
Europei denota o idee simpla, dar din perspective istorice si contexte sociale diferite.
Comuna tuturor, insa, este notiunea ca Europa a fost cladita pe un fundament
crestin, un crestinism care a unit toata societatea europeana, i-a dat o
identitate, un contur si o civilizatie aparte, si i-a asigurat supravietuirea.
Conflictele religioase ale europenilor nu pot fi tagaduite, dar au fost vremelnice,
au slabit Europa vremelnic, dar in final au fortificat-o pe durata lunga. Au
transformat-o intr-o societate diversa politic, religios, economic si cultural,
fara a-i stirbi fundamentul valoric crestin. Daca Europa a fost fortificata de si
prin crestinism, ea a fost slabita de si prin secularism si secularizare, de un
secularism care pretinde sa o fi salvat de un presupus destructivism crestin si
religios, si care astazi se pretinde, la fel de fals, de a fi capabil sa o
salveze de problemele cu care se confrunta.
Stefan Zweig
Mai devreme, tot anul acesta, a fost republicata in Marea
Britanie cartea austriacului Stefan Zweig, Messages from a Lost World –
Europe on the Brink, (“Mesaje dintr-o lume pierduta – Europa la limita”)
Cartea contine zece (10) eseuri publicate de el intre 1914 si 1941. Pentru
Zweig, Europa era un fel de idolatrie, o idee suprema, un grundnorm pentru care
pleda si traia. Rezident al Vienei, Zweig devine iremediabil de deprimat vazind
cu proprii ochi autodistrugerea Europei in Primul Razboi Mondial. Simtamintele si
le asterne pe hirtie in Turnul Babel, publicat in 1916. Ascensiunea
comunismului in Uniunea Sovietica si apoi a Germaniei naziste cu un deceniu mai
tarziu il fac pe Zweig sa-si piarda credinta in idealul european si sa se mute
in Marea Britanie, apoi in America, si in final in Brazilia unde in 1942, pe 23
februarie, se sinucide impreuna cu sotia la o saptamina dupa ce Singaporele
britanic cade in miinile imperialistilor niponi. Intr-o faimosa prelegere
tinuta la New York cu un an inainte Zweig facea afirmatia, inca zguduitoare la
vremea aceea, ca Europa “s-a sinucis”. A ucis-o nu religia, nici crestinismul,
ci nazismul, expresia extrema a secularismului occidental din vremea lui.
Dintre toate observatiile incisive ale lui Zweig, probabil cea
mai penetranta si repetata cel mai mult este ca Europa si-a dat propria
sentinta de moarte. (“I felt that Europe, in its state of derangement, has
passed its own death sentence – our sacred home of Europe, both the cradle and
the Parthenon of Western civilisation”) (“Am intuit ca Europa, in mintea ei
deranjata, si-a dat propria sentinta de moarte – casa noastra sacra Europa,
leaganul si Partenonul civilizatiei Occidentale”)
Moartea stranie a Europei
Suntem in anul 2017 iar primele trei (3) fraze cu care
incepe cartea lui Murray sunt suficiente sa intelegem dimensiunile problemei fara
precedent cu care ne confruntam: suicidul Europei. “Europe is committing
suicide. Or at least its leaders have decided to commit suicide. Whether the
European people choose to go along with this is, naturally, another matter.”
(“Europa se sinucide. Cel putin liderii ei au decis sa se sinucida. Daca
europenii vor alege sa se sinucida impreuna cu ei, natural ramine de vazut”) De
la premisa aceasta Murray isi continua discursul si argumentele pe parcursul a
19 capitole si 320 de pagini.
Tonul narativului lui Murray e pesimist in extremis. Ne
asigura ca liderii europeni si institutiile europe isi dau seama ca Europa se
sinucide, dar nimeni nu are curajul ori vointa politica sa previna suicidul. Si
mai rau, adauga el, chiar daca ar incerca sa o faca nu ar reusi. In consecinta,
crede el, “la finalul vietii europenilor care astazi sunt in viata, Europa va
inceta sa mai fie Europa si europenii isi vor pierde singurul loc din lume pe
care l-au putea numi casa lor”. (“By the end of the lifespans of most people
currently alive Europe will not be Europe and the peoples of Europe will have
lost the only place in the world we had to call home”)
O Europa barbara merita sa moara
Acuzatiile pe care Murray le aduce europenilor, dar mai ales
elitei europene, atit politice cit si intelectuale, sunt multe si pe alocuri exprimate
cu cruzime. In primul rind, argumenteaza el, “Europe today has little desire to
reproduce itself, fight for itself or even take its own side in an argument”.
(“Astazi, Europa mai are doar o dorinta mica de a se reproduce, de a lupta
pentru ea insasi ori de a-si lua apararea in dezbateri”) Elita Europei pare
indiferenta ca Europa se autodistruge ori ca isi pierde identitatea. La urma
urmei ce e de pierdut? Identitatea unei Europe care vreme de sute de ani a
exploatat alte continente, s-a imbogatit pe spatele altor tari si tinuturi, si
a exploatat si distrus civilizatiile native din locurile unde s-a extins? Astea
sunt nu argumentele lui Murray, ci argumentele la care sunt expusi tinerii
europeni de catre elita intelectuala a Europei carora le este rusine ca sunt
europeni asa dupa cum, adaugam noi, elitei intelectuale romane ii este rusine
ca este romana. In sensul acesta, Murray da un exemplu mai putin cunoscut dar
socant. De fapt, chiar si mai socant pentru ca parvine din partea unui lider
politic conservator, Prim Ministrul suedez Fredrik Reinfeldt. Politicianul
suedez e creditat cu afirmatia ca doar “barbarie si barbarism” ies din tarile
europene, cum e Suedia, si doar lucruri bune din afara Europei.
Care sunt cauzele principale ale mortii Europei? Murray le expune
lucid si metodic pentru a fi intelese de toti, si fara a pune pe fata masca
corectitudinii politice. Prima cauza e “migratia
masiva” in Europa dupa al Doilea Razboi Mondial. A inceput datorita lipsei de
maini de lucru in Europa Occidentala. Raboiul a ucis milioane de barbati tineri
capabili de munca si cu un potential reproductiv uman sanatos si masiv. Europa
a devenit dependenta de mina de lucru straina si s-a obisnuit cu asta. Si de atunci
situatia a ramas aceasi. Europenii si-au pierdut vointa de a se reproduce
biologic iar vacuumul demografic e umplut de oameni care nu au nimic nici in
clin nici in mineca cu Europa, civilizatia europeana, ori valorile ei
traditionale. Rezultatul, zice Murray, este ca Europa, in loc sa ramina casa
europenilor a devenit casa intregii lumi. (“The result was that what had been
Europe – the home of the European peoples – gradually became a home for the
entire world”)
Urmatoarea cauza decurge din prima. Parti ale Europei au
devenit colonii pakistaneze ori turcesti, dar elita europeana zice, “nu va
alarmati, lucrurile se vor indrepta de la sine”. Intelectualii au nascocit un
nume sofisticat pentru a-si identifica pozitia – multiculturalismul. Daca integrarea in civilizatia europeana nu se
petrece cu prima generatie, au zis ei, integrarea se va face in timp de
generatiile urmatoare ori copiii lor. Ori, ne spun ei, integrarea nu e
importanta. Migratia recenta in Europa a accelerat procesul de continua izolare
a grupurilor nou venite si a dovedit multiculturalismul ca fiind un mit.
Rezultatul final al esecului integrarii este ca Europa Occidentala a zilelor
noastre a fost transformata in ghetto-uri.
O alta cauza e ca Europa si-a pierdut confidenta in sine
insasi, credinta in civilizatia ei si traditiile ei. (“Europe lost faith in its
beliefs, traditions and legitimacy”) Europenii au devenit decandenti in gandire
si atitudini, fatalisti, imprudenti, gandind ca daca dau buluc inainte, tot ce
fac ei e “progres uman” si rezulta in progres. Gandirea asta e inca in voga.
Punem la indoiala fundatiile Europei cladite de inainte mergatorii nostri.
Respingem mai tot ce au gandit si practicat ei. Traim din amintiri. Le
respingem valorile si principiile. Ne socotim mai buni, destepti si inteligenti.
Murray atentioneaza ca astfel de atitudini au consecinte care dupa cum se vede
bine sunt nefaste. Gandirea asta adauga el ne pune o povara imensa pe umeri si
ne da un simtamint al vinovatiei, o vinovatie care a ingenunchiat Europa. (“More
than any other continent or culture in the world today, Europe is now deeply
weiged down with guilt for its past”) (“Mai mult ca oricare alt continent ori
cultura din lume, Europa e profund ingreunata si coplesita de un simtamint al
vinovatiei pentru trecutul ei”)
O Europa fara rost
O consecinta a acestei atitudini este mentalitatea ca Europa
si-a incheiat rostul in istoria omenirii si ca a venit vremea sa se inceapa un capitol
nou in istoria acestui continent care probabil in viitor va purta un nume
diferit. Un inceput nou, cu o populatie noua, cu o civilizatie noua,
dezradacinata si debarasata de trecutul ei nefast. Europa zilelor noastre e
obosita, gafaie. Tragic deasemenea, observa Murray, este imposibilitatea de a
aduce in discutie perspectivele acestea. Daca ele ar putea fi discutate,
probabil ca alunecarea Europei spre neant ar fi fost stopata.
Murray si-a pierdut orice incredere ca Europa va putea
supravietui in 2015, in toiul migratiei musulmane, cind Merkel, in loc sa apere
interesele Europei, a vociferat ca cei care gandesc ca el (ori ca noi adaugam
noi) sa fie marginalizati iar vocea lor stinsa. Murray o numeste pe Merkel
“delusional”, adica "deliranta". Murray isi apara felul de gandire.
Problema Europei nu e ca se produce o schimbare demografica. Schimbari
demografice in Europa s-au produs pe parcursul a mii de ani, dar am ramas cu
totii europeni. Problema ultimilor ani, zice el, este ca schimbarile
demografice s-au produs rapid, implica grupuri mari de oameni, persoane care nu
au nimic in comun cu civilizatia europeana si, in consecinta, Europa nu
transforma acesti oameni in europeni, cum a facut in trecut, ci ea insasi e
transformata de noii veniti in ceva cu total diferit. Europa inceteaza sa mai
fie Europa. (“The problem comes not with an acceptance of change, but with the
knowledge that when those changes come too fast or are too different we become
something else – including something we may never have wanted to be”) O alta durere
pentru Murray este ca europenii nu mai cer noilor veniti sa se faca europeni.
Valorile europene
Murray lamenteaza ca elita europena si-a pierdut sensul
adevaratelor “valori europene”, ori ca, de fapt, le-a abandonat. Murray e
explicit de care parte a liniei de demarcare se afla privind subiectul.
Secularismul nu poate da Europei sufletul de care are nevoie pentru a
supravietui. Doar crestinismul poate. Murray ne aminteste ca la inceputul
secolului cind se discuta Constitutia Europei Papa Ioan Paul II a cerut ca ea
sa faca aluzie la mostenirea spirituala a Europei, in special cea crestina.
Elita europeana l-a respins politicos. Astazi, zice Murray, platim pretul
pentru nebunia noastra. Am decis ca pentru Europa zilelor noastre crestinismul
si identitatea noastra crestina sunt irelevante. Daca asa stau lucrurile,
intreaba el, de ce noile populatii care se asaza in Europa sa vrea sa fie
crestine ori sa respecte valorile crestine? In locul valorilor crestine, zice
Murray, am instaurat o idolatrie a “drepturilor omului”. Ori, aceasta idolatrie
nu e capabila sa dea europenilor idea suprema de care au nevoie pentru a ramine
uniti. (“If that is indeed the case then it leaves Europeans in the
twenty-first century without any unifying idea capable of ordering the present
or approaching the future”) Durerea si mai mare, adauga el, este ca migratia musulmana
masiva a izbit Europa intr-un moment cind Europa deja suferea de o criza de
identitate.
Romania – familia conteaza!
Nu exageram suspectind ca majoritatea cititorilor nostri
gandesc la fel ca Murray. Adica, din perspectiva noastra, corect. E de la sine
de inteles ca fara familie si casatorie (si o demografie sanatoasa) Romania nu
va supravietui, asemenea Europei. Europa a ales sa distruga unitatea sociala
cea mai importanta care i-a asigurat supravietuirea multimilenara – familia naturala.
Institutia care a transmis in toata lumea civilizatia europeana si a cladit
civilizatii sanatoase in Lumea Noua. Distrugerea familiei naturale e o alta simptoma
ca Europa se sinucide. Nu exageram zicind ca Merkel, cedind presiunilor politice
si grabind legalizarea casatoriilor homosexuale in Germania, a rostit si
instituit de fapt sentinta de moarte a Germaniei.
Dar Romania, in care directie va alege ea sa mearga? Spre
suicid la fel ca restul Europei ori spre supravietuire prin protejarea si
pastrarea institutiilor care i-au asigurat supravietuirea multimilenara –
familia si casatoria? Nu mai e niciun secret ca si in Romania avem o elita
intelectuala si chiar una politca (Uniunea Salvati Romania) care gandesc la fel
ca si cei care dezagreaza cu Murray si argumentele lui. Conform lor, familia si
casatoria sunt irelevante. Avortul si individualismul extrem sunt “valori” care
trebuie pretuite, pastrate si promovate, iar cei care gandesc diferit, adica
noi, cei care scriem aceste randuri, trebuie marginalizati. Romani, nu va
pierdeti credinta in Calea cea Dreapta a crestinismului! Nu dati crez vocilor
stridente ale secularismului. Nu va lasati fermecati de himerele secularismului
european, adevarata cauza a iminentului suicid al Europei.
Sursa:
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
