PENTRU CEI SINGURI ŞI ÎNSTRĂINAŢI DE SĂRĂCIE
gândiţi-vă – acuma – -n Ajunul de Crăciun
la cei ce nu-şi mai pot vorbi graiul străbun:
săraci – străini – în noaptea fără mâine
plecat-au s-aducă plozilor din depărtări – o pâine
pe ce coclauri? – nu mai ştiu nici ei cum să cunoască
în Babilonul ce tot i-a scufundat...
icoana Maicii Domnului o au „palmat”
şi-n suflet – ruga-n sfântă limbă părintească...
în gaura de şoareci – ce li-e casă
şi-n întunericul plătit cu prea mulţi bani
mai au curajul – unii – să şoptească
o colinduţă vie – de când aveau cinci ani...
...gândiţi-vă – acum – de sărbătoare
că-n ţară – pe Sfânt Prunc - vestiţi în gura mare!
...şi nu vă-mpuşcă – nu vă toarnă în ciment
islamizaţii Occidentului dement...
***
ARTA BANALULUI
tot şovăim prin lumea-ntunecată
bănănăind pe drumuri cunoscute
de-am dispărea – nu este judecată
iar de-am rămâne -
nu se-observ volute...
e-un aer de lehamite şi vrajă
la Cer de mult nu se mai pune strajă
şi – bucuroşi – ne azvârlim singuri în mreajă
cu sufletul scobit – un golf de plajă...
nimic nu-i neceasar ori important:
să fie cât mai liniştit şi mai pedant
nimicul fie – el însuşi - ghid constant
spre dispariţia supremă: spre neant...
...aşa ne-am calicit de-o veşnicie
şi dispărem – hârtii la primărie...
Adrian Botez
