Istoria de lângă noi
(Gligor Hașa, Hațeg, adevărata Samisegetusa, 205
pagini,
Deva: Editura „Gligor Hașa”, 2017*)
Gligor Hașa revine la ideea sa
anterioară privitor la enigma cetății Sarmisegetusa de lângă localitatea Hațeg,
afirmând cu tărie că adevărata capitală politico-administrativă a Daciei a fost
lângă Hațeg. Cartea publicată Hațeg,
adevărata Sarmisegetusa, Deva: Editura „Gligor Hașa”, 2017 este o
reeditarea actualizată a primei ediții publicate în anul 2009. Noutatea mesajului, însă, se păstrează
intactă.
O ipoteză interesantă și
incitantă, o carte provocatoare apărută sub impulsul unor descoperiri de primă
mână. Cartea se doreşte a fi una a curajului de a vedea altfel istoria şi are
un scop nobil şi neliniştitor pentru români: Sarmizegetusa Regia, capitala
Daciei, a dacilor liberi, a fost la Subcetate-Haţeg şi nu în Munţii Orăştiei –
Şurianu, aşa cum s-a încetăţenit ideea în
istoria ultimilor decenii. O altă locaţie, un alt loc acolo unde poezia
pământului atrage tainele. Autorul se opune dogmelor şi aduce argumente,
pornind de la o idee susţinută de Constantin Zagoriţ, fost colonel în armata
română, în specialitatea topografie
militară, despre locația fostei capitale. Colonelul a fost o persoană care
a avut ochi să vadă măreţia locului, la Haţeg. Ideea cărţii se opune tezelor
susţinute de Constantin Daicoviciu, cunoscut cercetător, cu o poziţie solidă în
lumea istoricilor, o personalitate care a dominat perioada de început a
socialismului – comunism în România, dar şi demnitar al statului român în
aceeaşi perioadă.
Pentru prima dată aceste
informații au fost prezentate de scriitorul Radu Igna în cartea sa Vocația culturală a Hațegului, carte
apărută tot la Deva, Editura „Gligor Hașa”, 2009, la paginile 86-95. Ulterior,
ideea a fost preluată, dezvoltată și lansată de Gligor Hașa în cartea sa din
anul 2009, tot atunci cartea colonelului Zagoriț a trecut din biblioteca lui
Radu Igna în biblioteca lui Gligor Hașa pentru documentare aprofundată și
pentru coagularea ideilor istorice pertinente și pentru lansarea ipotezelor în
sfera istoriei trăite. Hașa este un împătimit de istorie și un înflăcărat om al
vremurilor complicate.
Reținem: Cartea din anul 2017 are
mai multe paliere, autorul ține să mulțumească sponsorilor generoși, apoi
inserează un moto pertinent din Ioan-Aurel Pop și Ioan Bolovan din Istoria Transilvaniei, cităm: „Provincia
imperială Dacia avea capitala în noul oraș Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
întemeiată de Traian într-o depresiune din sudul Transilvaniei, la câțiva zeci
de kilometri de vechea capitală a lui Decebal” (p. 5). Argumentele istoricilor
vin să trezească imaginația cititorului și interesul celor care iubesc istoria
până la ultima consecință.
Urmează o prefață semnată de
Vladimir Brilinsky, acesta subliniază o idee care a străbătut vremurile și
viața culturală a românilor - Curajul de
a te împotrivi istoriei. Brilinsky îl consideră pe Hașa un rebel, un
bătăios, un om care scutură dogmele pentru a ajunge la miezul adevărului.
Cităm: „Marele merit al acestei cărți rămâne însă acela de a fi adus în
discuție o locație pe nedrept văduvită de cercetările arheologice de anvergură,
o locație care studiată pluridisciplinar în registrul performanțelor
tehnologice ale secolului al XXI-lea ar putea furniza surprize dintre cele mai
mari, cine știe, poate atât de mari încât să adeverească presupunerile lui
Gligor Hașa” (p. 9).
Autorul are și el un cuvânt de
spus despre cartea sa în paginile următoare, Gligor Hașa recunoscând că aceasta
provoacă doctrina istorică și că se așteaptă să stârnească polemici dure legate
de ipotezele propuse. Din păcate, autorul omite să-l citeze pe Radu Igna în
notele de început deși face trimiteri la oamenii locului care au semnalat
presupunerile legate de Sarmizegetusa din imediata apropriere a Hațegului,
precum Ioan Florescu din Subcetate-Hațeg, învățător pasionat de istorie,
Octavian Floca, angajat al Muzeului de Istorie din Deva, Constantin Daicoviciu,
istoric eminent, precum și de Școala de Istorie din Cluj-Napoca.
Carte este complexă. Autorul
analizează faptele, ipotezele, ne invită pe teren, analizează vechi monede
bătute în acele vremuri, legendele locului, comorile din Valea Streiului,
minele de aur din Dacia, arta prelucrării metalelor, comorile regilor daci. Cu
alte cuvinte, analiza istorică se întinde asupra vieții dacilor liberi și
asupra modului de trai pe aceste meleaguri din Țara Hațegului. Gligor Hașa nu
omite falsele ipoteze, conjuncturile complicate din istoria noastră, arată
concluzii premergătoare, de etapă, pledoariile în favoarea dacilor, întrebări
despre modul de conducere al fostei societăți antice. Aruncă pe piața istoriei
idei curajoase despre fenomenul „Noua Troie”, la limita dintre adevărul istoric
și marketingul domeniului.
Cartea se susține și prin anexele
sale: planșele, fotografiile, hărțile și fotografii de pe Columna lui Traian.
Meritoriu, Hașa atașează și o copie a cărții lui Constantin Zagoriț din anul
1937( paginile 171-192), cititorul putând să lectureze, în original, ipotezele
legate de locul adevărat al capitalei Daciei, definită ca una
politico-administrativă.
Ținem să precizăm că faptele
susțin ideile: Colonelul topograf Constantin Zagoriţ a făcut cercetări în zona
Haţeg din necesităţi militare în anii 1920 -1937, iar în urma cercetărilor și-a scris cartea, nu voluminoasă, dar
documentată, intitulată SARMIZEGETUSA. Ideea colonelului român
se întemeiază pe argumente militare, geografice, topografice, fortificaţiuni
găsite pe teren și bun simț. Cartea a fost editată în anul 1937 şi a fost
găsită întâmplător de Gligor Haşa la un cărturar din Haţeg, la scriitorul Radu
Igna, așa cum am arătat mai sus, un om pasionat de miracolele locului. Se pare
că au existat oameni de-a lungul timpului care au adunat informaţii reale, în
sensul că Sarmizegetusa Regia a fost la Haţeg, o flacără care a luminat minţile
multor români care doreau şi doresc să aibă o atitudine corectă în ţara lor, cu
riscurile necesare, dar curajos asumate.
De reţinut că scriitorul Gligor
Haşa a fost permanent preocupat de istoria Daciei şi a dacilor şi a scris
nenumărate cărţi despre acele vremuri ciudate, cu bărbaţi curajoşi şi demni.
Cu alte cuvinte, Gligor Haşa are
o nebunie frumoasă, o atitudine plină de forţă şi eroism, luptându-se cu un
anumit curs al istoriei, cu Școala de Istorici de la Cluj-Napoca, cu un întreg
sistem care a generat doctorate, a făcut valuri în Academie, a atras fonduri
considerabile şi a dat direcţia în istoria de ieri și de azi a românilor.
De menţionat că Haşa nu neagă abrupt
că în munţii de lângă Orăştie s-ar află capitala spirituală a dacilor, dar
există o deosebire între capitala spirituală şi capitala politico –
administrativă. Acesta este punctul de torsiune în istoria locului. Capitala
din urmă a fost menită să dea sens lumii Daciei din punct de vedere pragmatic,
de conducere fermă a poporului şi de apărare împotriva cuceritorului venit
Imperiu Roman dar şi de apărare împotriva popoarelor migratoare, în vremuri
barbare.
Cartea Hațeg,
adevărata Sarmisegetusa se citeşte cu interes pentru că tema este captivantă
şi pentru că și scriitorul are ştiinţa de a provoca cititorul şi mediul academic.
Argumentele sale sunt ale unui cunoscător, sunt pertinente şi practice. Gligor
Haşa recunoaşte că Munţii Orăştiei reprezintă Tibetul Sacru al dacilor, dar e o deosebire care trebuie avută în
considerare, la Grădiştea de Munte nu încăpeau prea mulţi soldaţi, zona cetății
era limitată, acolo se aflau și se află altarele
de cult, calendarele dacilor şi alte
vestigii interesante, dar care, în viziunea autorului, nu constituie
argumente pentru ca acolo să fie și capitala politico-administrativă a
dacilor.
Sunt câteva argumente prin care
Constantin Zagoriţ şi Gligor Haşa susţin că la Haţeg a fost adevărata capitală
politico – administrativă a Daciei:
-
Sarmizegetusa de la Subcetate – Haţeg are o poziţie intermediară între
cetăţuile din munţii Orăştiei şi Sarmizegetusa Ulpia Traiana.
-
La Haţeg se adună marile drumuri de acces dinspre Târgu Jiu, Mureş şi
Banat, ca într-un triunghi miraculos al curgerii dacilor spre centru.
-
Aici se vede clar funcţia strategică a întregii regiuni.
-
Sunt trei izvoare care nu seacă şi permit viaţa în condiţii vitrege.
-
Pe harta lui Ptolemeu din secolul al II-lea apare localizată Zarnizegetuza Basileion (Sarmizegetusa
Regală) exact pe coordonatele geografice ale Haţegului, cetatea din Munţii
Orăştiei este mai depărtată cu vreo 60 km faţă de localizarea făcută în
vechime.
-
Aici s-a descoperit tezaurul dacilor, în albia Streiului, se pare, existând
documente în acest sens.
-
Sunt certificate descoperiri arheologice importante în zonă.
-
Sunt mai multe planşe care aduc argumente de natură topografică pentru localizarea adevăratei capitale a dacilor la
Haţeg.
-
De ce numele atât de straniu a satului de lângă Haţeg, Subcetate ?
Desigur că sunt şi alte
argumente, dar cartea va trebui citită şi înţeleasă, cu toată opoziţia
conservatoare care persistă în lumea academică.
Argumentele forte ale autorilor
sunt cele de ordin practic, atât colonelul Zagoriţ cât şi Gligor Haşa au păşit
pe meleagurile din Tara Haţegului şi au simţit locul, oamenii, miracolul care
pluteşte permanent în aerul tărâmului. În pământul vechii Dacii porcii mistreţi
mai descoperă monedele de aur din vechime, râmând brazda pădurii martor. Demersul
lor este unul care se face prin efort şi resurse personale pentru că sunt mânaţi de ceva mai înalt în această căutare
de suflet.
Această nebunie frumoasă poate
determina autorităţile locului să declanşeze o cercetare mai amănunţită în zona
Haţeg–Subcetate și pentru a pipăi istoria la faţa locului. Opoziţia mediului istoric
va fi puternică, dar cercetarea se impune pentru că sunt argumente şi, la
final, poate genera surprize. Hațegul este un loc de legendă și vestigiile
știute și neștiute pot genera noi situații și noi concluzii de specialitate.
Un curcubeu leagă Haţegului de
restul lumii şi, de reţinut, în vremurile Celui de al Doilea Război Mondial, a
existat o tentativă de mutare a capitalei României moderne la Haţeg. Oare de ce
s-a luat această decizie în situații de limită?
O întrebare care se impune sub arcadele istoriei.
Textul lui Gligor Haşa este unul
intens, autorul pare a nu fi avut răbdare, uneori repetă şi insistă pe anumite
idei şi argumente, fraza este frustă și demnă, transmite un mesaj de forţă şi
patriotism implicit, pe linia cărturarilor români Nicolae Densuşianu, Octavian
Floca, Timotei Urşu şi alţii.
Studiul conține câteva informații
legate de Gligor Hașa, scriitor născut la 2 ianuarie 1938 în satul Tău, comuna
Roșia de Secaș, Județul Alba, din care descoperim pasiunea sa constantă pentru
istoria românilor reflectată în cărțile de istorie, în romanele sale cu iz
istoric, în activitatea de profesor și prin prezența constantă în viața
culturală a județului Hunedoara și în țară. A publicat în revistele de
specialitate, în cele literare și a lăsat scrieri despre identitatea românilor.
Constantin Zagoriț scria în
cartea sa: „Pentru a prezenta cât mai clar și mai convingător motivele care
m-au făcut să cred că Sarmizegetusa s-a găsit așezată pe masivul triunghiular
deluros de la răsărit și din imediata apropiere a orașului Hațeg – am găsit cu
cale să arată poziția locului, precum și așezarea strategică și tactică a
acestei cetăți prin mai multe hărți; și de aceea am anexat lucrării de față 4
hărți de diferite scări și cuprinzând din ce în ce mai multe detalii. De
altfel, arătarea pe o hartă, chiar și rudimentar executată, este oricând mai
preferabilă unei descrieri textuale” (p. 174 – n.n. – grafia textului este
actualizată).
Pragmatismul și rigoarea aduc
argumente pentru a accepta că istoria este o narațiune care merită parcursă cu
pasiune.
Constantin Stancu
Iulie 2017
*Grafia localității Sarmizegetusa/
Sarmisegetusa am păstrat-o așa cum a fost ea utilizată de fiecare autor în
parte și de felul cum apare în cărțile abordate în prezentele note.
