Lecturi libere:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/vatra-veche/
Nicolae Băciuț (N:B:) și Tudor Gheorghe (T.G.) în dialog
(fragment, p. 3).
N.B.: -Nici alţi poeţi n-au scăpat de riscurile punerii pe muzică
a versurilor lor. De pildă, romanţele pe versurile lui Eminescu au dus la
recaptarea doar epidermică a versurilor acestuia, banalizându-se texte de mare
vibraţie metafizică. S-a limitat receptarea la sonoritate, la muzicalitatea
versurilor.
T.G.: -Trebuie să vezi un spectacol de-al meu care se cheamă
,,Petrecerea”, unde am spre final secvenţe muzicale, cu muzica populară a
anilor treizeci, deci ce se cânta la ţară, nu zaivadocisme, ci la ţară, la mama
ei. Acest spectacol de agreabil cântec popular e întrerupt, din când în când,
cu versuri din poeme de Marin Sorescu, din La lilieci. E aceeaşi lume, din
aceeaşi zonă şi din acea perioadă. Ei, spre final, spun la un moment dat o
chestie extraordinară, istoria unui cântec, ,,Cucuruz cu frunza-n sus”. De când
l-am auzit (culmea, în Israel, e imnul lor!) mi s-a părut că sună foarte
românesc. Zic: ce-i asta, domnule? (Şi Tudor Gheorghe fredonează melodia!) De
unde vine chestia asta? M-am dus la hotel, am făcut un duş, m-am pus în pat, am
scormonit în mine însumi şi am ajuns la concluzia că linia melodică e de-a
noastră, românească. Şi-apoi am aflat un lucru pe care-l spun şi în spectacol.
Imnul Israelului e scris de tatăl distinsului profesor Raoul Şorban, care a
compus şi muzica romanţelor Mai am un
singur dor şi Pe lângă plopii fără soţ. Nu mulţi ştiu astea. Noi ascultăm
şi cântăm, cum spuneai tu, iar dacă cineva întreabă cine a scris muzica romanţelor, răspunsul e:
Eminescu. -
1999