Ion Pachia-Tatomirescu
Volumul secund de pagini monografice, «Arhivele de la Haţeg»
Valoros-monografică publicistică haţegană, în continuarea
opului din 2010, Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor,
carte încununată cu laurii Uniunii Scriitorilor din România – Filiala
Alba-Hunedoara pentru cărţile apărute în anul de închidere al primului deceniu
al mileniului al III-lea d. H., aduce recent în lumina tiparului poetul,
romancierul, criticul / cercetătorul Constantin Stancu, prin Arhivele de la Haţeg –
monografii, legende şi vivisecţii, Sibiu, Editura CronoLogia (ISBN
978-606-8661-27-8), 2017 (pagini A-5: 204).
Distinsul Receptor, încă din primele rânduri ale opului,
prin Câteva
cuvinte, este înştiinţat asupra bogăţiei informaţiilor, asupra
diversităţii documentare privitoare la urbea Haţeg:
«Arhivele de la Haţeg reprezintă un ciclu de scrieri
despre cărţile publicate de scriitori care s-au născut, au trăit, au avut
câteva pasiuni determinante pentru viaţa lor şi a comunităţii: cărţile, istoria
de Haţeg, legendele din zonă, folclorul, povestiri care au marcat epoca prin
mesaj sau inovaţie. Prezentul volum este o continuare a cărţii anterioare, Arhivele
de la Haţeg [...], 2010 [...]. În cuprinsul cărţii de faţă am reţinut
şi am făcut note literare despre cărţi publicate de persoane care nu sunt
neapărat membri ai Uniunii Scriitorilor, dar au o pasiune esenţială:
identitatea românească [...]; ...să privim cu optimism spre viitor şi să avem
satisfacţia că România are valori care pot marca istoria actuală, literatura
fiind un canal prin care mesajul poate ajunge la oameni. Scriind despre cărţi
şi oameni, am realizat că există legături profunde între scriitorii din Haţeg
şi restul autorilor din ţară. Cultura leagă oamenii mai mult decât acţiunile
impuse prin programe bine scrise în birourile contabililor. Viaţa, precum
iarba, învinge betonul, fierul, marile buncăre.» (p. 5 sq.; s. n.).
Sunt în această lucrare a lui Constantin Stancu zeci de
articole, veritabile pagini monografice, despre urbea Haţeg, despre Ţara Haţegului,
partea hunedoreană a megaprovinciei Arutela > Arudela > Arudeal >
Ardeal* (toponim imprimat în marmura Daciei încă din anul 138 d. H.): Ţara
Haţegului ? O poveste compusă din o mie şi-una de legende (p. 7), Cultura
de Haţeg: mistere, arheologie, suferinţă (pp. 19 − 21),
Haţeg, un
turn de veghe pentru o mie de naraţiuni (pp. 22 − 27), Valea
Sargeţiei, povestea Ţării Haţegului în vremuri complicate (pp. 28 − 34), Haţeg
– epopee şi farmec (pp. 35 − 42), Istoria de Haţeg (pp. 43 − 50), Despre
„districtul“ Haţeg (pp. 51 − 59), Haţeg, un
oraş între două lumi (pp. 60 − 64), Haţeg :
cheia unui oraş de tranziţie (pp. 65 − 71), Zece legende, zece
motive pentru a iubi Ţara Haţegului (pp. 154 − 157) etc.
Sunt şi câteva interesante personalităţi din Ţara
Haţegului, „ţară de râuri / munţi“ (în accepţiunea arhaic-pelasgă > valahă
de unitate administrativă) din Dacia Sarmisegetusană, adică din România
ardelean-hunedoreană, despre care scrie cu peniţă de aur Constantin Stancu,
evident, „justiţiar-exact-admirative“ pagini pentru articole de viitoare
dicţionare literare şi, de ce nu, pentru „monografii auctoriale“: Gheorghe Ardelean
(pp. 9 – 15), Badiu Iancu (pp. 16 –
18), Raul Constantinescu (pp. 72 –
96), Radu Igna (pp. 97 – 112), Petru
Istrate (pp. 128 – 134), Tiberiu Lăpădătoni (pp. 135 – 146), Dacian Muntean (pp. 147 – 157), Daniel Pişcu (pp. 158 – 175) ş. a.
____________________
*Cf. Ion
Pachia-Tatomirescu, I) Ardeal
– sferă
semantică, II) Ardealul
şi istoria sa antică, III-a)
Arutéla
> Arudéla > Arudeál > Ardeál, III-b) „De la faţa locului“, dava / castrul Arutela din orizontul anului 138 d. H. şi „vocile“
ruinelor
de dincoace, de-ale „valurilor mândre generaţii
spumegate“ de pe Al[l]úta > Olt, III-c)
Toponimul
pelasgo- > valaho-dac Arutéla şi „Tabula Peutingeriană“, III-d) «Istoria Românilor din Dacia
Traiană» (vol. I, 1913), de acad. A. D. Xenopol, despre
hidronimul / toponimul pelasgo- > valaho-dac, Arutéla > Arudéla > Arudeál
> Ardeál, III-e) Vasile Pârvan – Getica (1926) – despre hidronimul / toponimul
pelasgo- > valaho-dac Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál,
III-f) Adrian Riza – Ardealul (1982 – 1983) – şi „etimologismul zongoristic
maghiaro-slav“ al lui Hunfálvi, Miklosich,
Szarvas,
Simonyi,
Gombocz,
Melich
ş. a., IV) De la hidronimul pelasgo- > valaho-dac, Aluta > Olt, la toponimul
Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál etc., în lucrarea La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa..., de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu,
Timişoara, Waldpress (ISBN 976-606-614-014-0), 2012 − de consultat la adresa: http://www.banaterra.eu/romana/files/003-2012_29_aug_pachia-tatomirescu_ion_la_inceput_fost-au_siga_24_iulie_2012.pdf .
2018-06-23. Recenzia Volumul
secund de pagini monografice, «Arhivele de la Haţeg», de Ion
Pachia-Tatomirescu, a fost publicată în revista online, Confluenţe literare ‒
ISSN 2359-7593, directori-fondatori: Octavian Lupu / Bucureşti şi George Roca /
Australia ‒, anul al VIII-lea, ediţia nr. 2731, de sâmbătă, 23 iunie 2018 (la
ora 05:45’) ‒ cf. http://confluente.org/ion_pachia_tatomirescu_1529721997.html
.
