EUGEN DORCESCU
PILDELE
ÎN VERSURI
Pildele în versuri urmează altor două stihuiri din
Sfintele Scripturi, stihuiri cu care am fost învrednicit în anii trecuţi şi
anume: Psalmii în versuri (ediţia I, Editura Excelsior - Timişoara, 1993;
ediţia a II-a, revăzută şi adăugita, Editura Marineasa, 1997) şi Ecclesiastul
în versuri, Editura Marineasa, 1997. Ca şi în cazul acelora, am pornit - şi
pentru Pilde - de la un număr de ediţii ale Cărţii sacre, ediţii româneşti şi
străine (mai ales franţuzeşti), precum: Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994
(reperul fundamental); Biblia sau Sfânta Scriptură, Gute Botschaft Verlag,
Dillenburg, 1989, 1990; La Sainte Bible, Traduite d'apres les textes originaux
hebreu et grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle, f.a.; La Bible
de Jérusalem, Éditions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes Écritures, avec notes
et références, 1995; The Holy Bible, Oxford University Press, London, New York,
Toronto, f.a.; Die Bibel, Lingen Verlag, Köln, 1986 etc.
Pildele versificate urmează, cu o singură excepţie (18,
10), considerată, de noi, un fel de încheiere, succesiunea din textul biblic
(tot aşa cum, se înţelege, s-au străduit să îi respecte, cu stricteţe, duhul).
Uneori, o secvenţă cuprinde două sau chiar mai multe proverbe originare. Sub
fiecare strofă se află, în paranteză, trimiterea cuvenită: numărul capitolului
şi numărul sententei (versetului). Prologul şi Epilogul nu mai tâlcuiesc,
evident şi neapărat, cuvintele Scripturii, ci sunt mărturia (şi decizia
existentialartistică) ale stihuitorului. Pentru tot şi pentru toate să mulţumim
Celui Veşnic.
Prolog
N-a fost cu neputinţă. N-a fost greu.
Aseară am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai tăifăsui cu un vecin...
E drept că El tăcea. Sau, mai curând,
Iradia în fiecare gând,
În fiecare şoaptă şi impuls,
În fiecare zbatere de puls.
Doar eu grăiam. Şi iată că, treptat,
Discursul în tăcere s-a mutat,
Tăcerea s-a umplut de sens şi ţel,
Tăcerea era drumul către El.
Aşa-I vorbeam. Spunându-I tot,
deschis,
Aşa-I vorbeam: Abis lângă abis.
P I L D E
Proverbele lui Solomon[i],
vestitul
Fiu al lui David, rege-n Israel.
Al vieţii adevăr şi rost şi ţel
Le vor descoperi şi eremitul
Şi-oricare cititor împins de zel
În textul lor, durabil ca granitul,
Ca litera de bronz sau de oţel.
Să se scufunde, dar, în manuscrisul
Străvechi, să se scufunde în abisul
Pe care l-a sondat, cândva şi el.
*
Sunt de folos spre a cunoaşte bine
Ce este-nţelepciunea. Cum obţii
Tăria de-a veghea şi socoti,
De-a fi stăpân pe noapte şi pe zi,
Pe desfătări, tristeţi şi vitregii
Şi, mai ales, de-a fi stăpân pe tine.
*
Aşa cuprinzi adâncile cuvinte
Şi capeţi cuget clar, discernământ,
Îţi afli rânduiala pe pământ,
Nu şovăi nici în gând, nici în
cuvânt,
Ci judeci cumpănit, cu luare-aminte.
*
Citind, neştiutorii au putinţă
De a găsi, în fine, drumul drept.
Cei tineri îşi cultivă cunoştinţa.
Cât despre cel matur şi înţelept,
Îşi va-mplini ştiinţa, iscusinţa.
El, deci, va fi în stare să pătrundă
Ascunse graiuri, pilde, parimii.
Enigmele-nţeleptilor vor fi,
Sub ochii lui, curate, străvezii.
Va medita ferice, va privi
Ca-n ghicitură-n apa lor afundă.
*
Temerea de Cel Veşnic e-nceputul
Înţelepciunii. Însă cei nebuni
Ignoră orice fel de-nţelepciuni.
Nu poţi nici să-i împărţi, nici să-i
aduni.
Nebuni rămân până-i înghite lutul.
Eugen Dorcescu
[i] Al treilea împărat al lui Israel (cca 971-931 i. H.).
Lui i se atribuie capitolele 1-29 din Pilde. Capitolul 30 - lui Agur; iar 31 -
lui Lemuel.
