Țara Hațegului și oamenii locului
Radu Igna este
un generos, cărțile sale dau viață istoriei de lângă noi...
Cartea Vocaţia culturală a Haţegului, începe cu
acele cărţi care au strâns în
cuvinte taina ţinutului, apoi sunt note despre cărţile unor importante
personalităţi care au descoperit zona cu interes şi bucurie: Condica Haţegului, după Nicolae Iorga, Haţegul aşa cum apare în Cronica
Banatului scrisă de Nicolae Stoica de Haţeg, continuă cu plângerea călugărului Efrem pentru mânăstirea Prislop.
Radu Igna caută
esenţa vremurilor: istoria vicariatului greco-catolic, sau istoria specifică
locului la începutul evului mediu românesc, pentru a face o călătorie cu Romulus Vuia prin ţinut şi prin zona
vecină a Pădurenilor, insistă pe călătoria făcut de Aron Densuşianu cândva, sau pe graiul
locului pus în evidenţă de Ovid
Densuşianu, pentru a prezenta modelul
haţegan aşa cum l-a văzut Adrian Andrei Rusu.
Preocuparea lui
Radu Igna pentru zonă a mers mult mai adânc, a prezentat obsesia colonelului Zagoriţ pentru Ţara Haţegului ca locul
unde a fost Sarmizegetusa lui Decebal, sau pe strădaniile unui arheolog aproape
necunoscut care a trăit în vatra Haţegului, Hristache Tatu care a căutat mărturii despre istoria dacilor aici,
la intersecţia marilor bulevarde ale istoriei.
Eroismul
românilor a fost reflectat în istoria
unui batalion de vânători de munte, o istorie a militarului român care
biruie timpul, vremurile, tradiţia şi moartea într-un mod special.
Despre
aprovizionarea cu apă în Dacia romană a scris Gică Băieştean, arătând tehnici sau soluţii pentru viaţa civilizată
din Dacia romană, ca efect al puterii care ştie ce vrea într-o provincie care
lupta continuu, până la autodistrugere.
Perioada 1950 –
1960 este pusă în evidenţă şi în contrast cu marile perioade ale istoriei prin registrele simple ale unui inspector
şcolar, spiritul contorsionat al vremurilor apare din procesele verbale ale
unor funcţionari care erau presaţi de politic să facă lucruri contrare
istoriei. E un mod de abordare simplu şi relevant, viaţa a lăsat urme în marea
arhivă a lumii.
Această panoramă
a zonei a fost atent studiată de Radu Igna şi ne prezintă esenţa, uneori
descoperă lucruri contradictorii şi refuzate de vremuri, prin cărţi aruncate la
deşeuri, la topit, le recuperează cu dragoste pentru că era ceva mirific,
fascinant: pântecul istoriei unde s-a format poporul român. Au fost ani buni în
care Radu Igna a strâns date, cărţi, scrieri unele nepublicate şi care nu ar fi
avut şansa să fie publicate înainte de 1989, a avut răbdarea de a se împotrivi
uitării, a prins portretul unui anonim
ca Mihai Baiu, ce a lăsat manuscrise în urma sa, mult mai interesante decât
scrierile de rutină de astăzi.
Autorul pune în evidenţă şi
operele unor importanţi scriitori care au scris despre ţara aceasta, de la Jokai Mor cu povestea mitul lui Faţă
Neagră, de la Gligor Haşa care a
scris despre tainele istoriei poporului dac, punând, apoi, în evidenţă
amintirile silvăşene ale lui Cecilia
Terezia Bolchiş - Tătaru, prezentând mişcarea literară a poeţilor de Haţeg
ca Romulus Constantinescu, Ionel Amăriuţei
sau Ionel Drăgănescu, Constantin Stancu.
Nu sunt uitate
ziarele care au apărut la Haţeg, ca Arena,
Columna sau Cuvântul adevărului. Chiar şi
fotografii sunt amintiţi, cei care au prins clipa de aur a ţării în
fotografii memorabile: Aurel Anca sau Horvath Josef, ori pictorii care au
adus un strop de viaţă în culoarea anotimpului de Haţeg precum Gulie Gheorghe sau Vasiloni Drăgălin.
Inspirat, autorul încheie cu o notă de
prezentare a cărţii, în limba română şi limba engleză.
Ca un mit al
omului de Haţeg se evidenţiază Ioan
Munteanu, memorandist din zonă, judecat de puterile vremii pentru că a
difuzat Memorandumul Românilor în zonă într-o vreme grea pentru români, în anii
1892, sub guvernare străină. Eroul, aproape anonim, are doar o cruce în cimitirul din Haţeg, semn că a
trăit aici şi a murit demn, că a rezistat procesului politic de la Cluj din
anul 1894 şi că la întrebările judecătorului a răspuns simplu în logica
românului care se vrea liber, alături de marile personalităţi care au luptat
pentru istoria românilor în stil românesc ca dr. Ioan Raţiu. Meritoriu pentru Radu Igna sunt acele pasaje
extrase din procesul care a avut loc la Cluj ca un moment de demnitate şi
iluminare a intelectualului român la vreme de cumpănă pentru istoria neamului.
Autorul a stăruit mult până să poată ajunge la acele dosare de la Cluj în care
era prins în stilul justiţiei vremii viaţa oamenilor, a memorandiştilor.
Autorul cărţii
scrie: „Până când a trăit Ioan
Munteanu? Am apelat la arhivele oraşului. Nu există date din acea vreme. A
trăit oare pe vremea Marii Uniri din 1918? Posibil. Ar fi împlinit 73 de ani,
judecând că s-a născut în 1845. Şi ce s-a întâmplat în viaţa lui de la
întoarcerea de la Cluj? Cu siguranţă, nu a fost primit cu urale…”
În monografia Haţeg. Vremuri şi oameni, fapte şi mărturii,
Radu Igna redă exact vremurile, pentru unii naraţiunea sa poate să irite,
pentru alţii sunt evenimente pe care le-au trăit, pentru alţii date dintr-o
monografie, dar toate înseamnă viaţă începând cu speranţa: lumina de la capătul
tunelului, visul ca Haţegul poate să devină un oraş european, dorinţa oamenilor
de continuitate, ori miracole economice (Theodosie Petru), juridice (Ioan Vida,
fostul preşedinte al Curţii Constituţionale), politice (Ioan Timiş, parlamentar
din anul 1991 până la deces în anul 2010), scriitoriceşti (Daniel Pişcu,
reprezentant de seamă a Cenaclului de luni, condus de Nicolae Manolescu),
muzicale (Petru Armean), fotografice (Nicolae Filiş), artă şi artizanat (Simion
Grec), economice (Solomon Buzducea), teologice (Tiberiu Lăpădătoni), medicale
(dr. Victor-Caius-Livius Alicu) etc. Cine va citi cartea va descoperi şi alte
personaje în această epopee, personaje interesante, definite de muncă, pasiune,
cinste, talent, curiozitate, îndrăzneală, credinţă, depăşirea limitelor.
Radu Igna are
darul de a prezenta portrete de oameni într-o manieră clară, uşor enigmatică şi
având ceva definitoriu care face diferenţa, stabileşte limite şi propune ţinte,
redă demnitatea universală a unor oameni speciali, cu deschidere spre lume.
Cititorul va fi surprins de faptele haţeganilor, se va mira cum unii au ajuns
să fie cunoscuţi în străinătate şi mai puţin cunoscuţi în ţară, poate chiar în
Haţeg… Radu Igna a reuşit să pună în lumină acea stare specială din viaţa unui
om: timpul în care se nasc miracole…
Monica Niculescu
ne prezintă în această saga haţeganilor un moment important din viaţa elevilor
de la Liceul din Haţeg, în anii 70, realizarea unei piese de teatru sub
îndrumarea profesorului Radu Igna, „Ce înseamnă să fii onest” de Oscar Wilde,
un eveniment care a marcat pe „artişti”, pe spectatori, pe haţegani şi pe alte
persoane din judeţul Hunedoara. Ea rememorează: „Am fost captivaţi de tot ce
ţinea de scenă, totul era „nou” şi altceva. Am văzut că nu era simplu nici să
mergi (ca o lady) sau să te comporţi conform personajului interpretat, mai ales
că avea de trei ori vârsta mea”. Fără să vrea ea ne prezintă dinamismul
personajelor din cartea aceasta, Radu Igna, încă o dată, şi-a rezervat regia şi
sugestia.
Ţara Haţegului?
Imagini care au fost, istorii de ieri, de azi, o proiecţie despre viitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu