Deschideri de orizont: Folclorul din Țara Hațegului,
un Ardeal în miniatură
Raul
Constantinescu a lucrat peste 47 ani la antologia de folclor Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului*, culegere
monografică de succes. A cules, a ascultat, a analizat, a colaborat cu multe
persoane, a cercetat, a dat direcții noi într-un domeniu cultural interesant și
profund. Ajuns la vârsta maturității, scriitorul se poate bucura de această
carte de excepție, dintr-o zonă de excepție.
Poet profund,
ancorat în cultura serioasă, durabilă și cu mesaj, cunoscător al literaturii de
azi și dintotdeauna, bazându-se pe valori solide și pe certitudini, el ne oferă
un eveniment special, o lectură dinamică prin viața oamenilor din Țara
Hațegului. Nume importante ale culturii s-au aplecat asupra acestui areal: Aron
Denușianu, B.P. Hașdeu, Romulus Vuia, Ovid Densusianu, Bela Bartok, Nicolae
Densușianu, Ion Pop-Reteganul, însă Raul Constantinescu a reactualizat un
domeniu dinamic, a reușit să-și concentreze eforturile într-o direcție concretă, realizarea sa
fiind una emoționantă și în concordanță cu istoria, viața și miracolele din Țara
Hațegului.
Cum singur
afirmă, lucrarea începe cu Deschidere de
orizont, prezentându-ne Țara Hațegului în toată complexitatea ei. O zonă
conservatoare străbătută de influențe venind din mai multe direcții, din Banat,
din Oltenia, dinspre Sibiu, o zonă înconjurată de munți, o cetate naturală.
Influențele au marcat viața oamenilor și asta se poate constata din cuprinsul
cărții. Munții Retezat, Munții Șurianu, Munții Poiana Ruscă, Munții Țarcului,
metereze și mesaje pentru cei din loc și pentru cei care doreau să vină aici.
Sunt curente, sunt paliere istorice, de la vechile culturi ale omului primitiv
la cultura precreștină sau cultura creștină, de la omul stăpânit de frici la
omul care a convertit frica în poezie, muzică, strigăt, colind, poveste cu
ieșire la cer.
Monografia
prezentă este bine consolidată prin organizarea materialului, prin explicațiile
date, prin analizele pertinente, prin legăturile cu operele anterioare din
domeniu, prin dragostea autorului pentru oamenii locului.
Raul
Constantinescu a adus mulțumiri celor care l-au ajutat să realizeze această
carte, de la oamenii simpli și pasionați din Țara Hațegului, oameni pe care i-a
cunoscut și i-a prețuit, mulți la număr, la profesori de liceu sau școală
generală, apoi domnului profesor universitar dr. Ion Cuceu din cadrul UBB
Cluj-Napoca, structurilor de specialitate din Academia Română, profesorului dr.
Ionel Oprișan, directorul Editurii Saeculum I.O. București.
Autorul
precizează că munca sa a fost una asiduă și că s-a străduit să selecteze texte
de folclor literar originale prin care pronunțarea specifică a graiului hațegan
s-a păstrat cu multă acuratețe, cuvintele având sonoritatea din locul acesta
mirific. Cine trăiește în această zonă va recunoaște în conținutul monografiei
specificul zonei și se va recunoaște cu bucurie. Cartea are un motto mai lung,
textele preluate din Ion Pop-Reteganul și Ovid Densușianu ne aduc astfel
argumente pertinente în ce privește lumea în care este invitat cititorul să
plonjeze cu entuziasm. Câteva note biobibliografice ne prezintă pe Raul
Constantinescu ca profesor, omul care a fost activ în Țara Hațegului și este
activ, a colaborat cu poezii originale, traduceri, eseuri și culegeri de
folclor la importante reviste de cultură din țară, a publicat opt volume de versuri
și a fost prezent în domeniul cultural din zonă. A influențat multe persoane și
i-a îndrumat spre domeniul culturii prin activitatea de profesor sau de poet.
De remarcat că în postfața monografiei, fostul elev al autorului, conf. univ.
dr. George Ardeleanu de la Facultatea de Litere, Universitatea București, are
cuvinte de apreciere pentru prezenta antologie de folclor: „Ceea ce fascinează,
fie și la o <<repede ochire>> asupra corpusurilor de texte incluse
în volumul de față, dincolo de diversitatea tematică, motivică, simbolică ori
stilistică, sunt multiplele interferențe culturale care caracterizează
patrimoniul spiritual al Țării Hațegului, imaginea de palimpsest creat prin
suprapunerea diverselor straturi de culturi și civilizații succesive, contaminările
tematico-simbolice și poetice, care vin, în opinia autorului, din preistorie
până în prezent” (p. 468).
În Prefața lucrării, prof. univ. dr. Ion
Cuceu (Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca/
Institutul „Arhiva de Folclor a Academiei Române) reține: „Colindele din Hațeg,
cum bine a intuit autorul acestei monografii etnologice zonale, sunt larg
cuprinzătoare motivic și se disting față de cele din alte vetre ale
colindatului tradițional prin densitatea și profunzimea aderenței la stratul
precreștin peste care s-au suprapus mai multe rânduri de influențe creștine, de
<<vârste>> și <<consistențe diferite>>. Raul
Constantinescu le-a ales atent și a reliefat consubstanțialitatea lor cu temele
mari ale creștinismului cosmic, le-a pus în valoare mai bine decât alți
cercetătorii anteriori, cu aceeași ardoare și stăruință ca marele filolog
antecesor Ovid Densușianu sau ilustrul antropogeograf Ion Conea” (p. 11).
Volumul are
inserate mai multe fotografii, hărți, comentarii, un rezumat pertinent, un
glosar, indice de localități, indice de interlocutori, de culegători, note,
observații și explicații, o bogată bibliografie. În mod evident, autorul a
lucrat și a avut multiple relații spirituale cu foarte mulți oameni ai Țării
Hațegului, pe care i-a cunoscut, ascultat, i-a încurajat, prestând o muncă
dificilă dar și plină de satisfacții și bucurii. În rezumatul monografiei, Raul
Constantinescu ne prezintă pe scurt această lucrare, o face cu multă rigoare,
cu atenție, punând accent pe domeniile importante ale folclorului din Țara
Hațegului. Sumarul este redat și în limba engleză pentru a introduce pe
cititorul străin în universul de excepție din zona vizată.
Deschiderea de
orizont în tărâmul folclorului din Țara Hațegului ne dezvăluie spiritualitatea
oamenilor în timp și spațiu, dinamica și interferențele etnolingvistice
străvechi și conservatoare, precum și tradițiile și obiceiurile permanente
păstrate de oamenii din acest ținut mirific. După ce receptorul interesat a
intrat în lumea aceasta, el va descoperi tradiții, eresuri, obiceiuri din
fiecare anotimp, de la ritualuri de invocarea ploii la șezători, apoi colinde
diverse și complexe și claca din satele locului, la ritualuri folclorice
profunde cu ocazia diverselor sărbători legate de tradițiile creștine. Autorul
analizează nedeile din Țara Hațegului, momentele importante din viața
locuitorilor așa cum au rămas imprimate în mintea acestora, descântecele și
practicile magice, apoi lirica populară – doinele, cântecele, strigăturile etc.
Raul Constantinescu este atent cu epica populară, punând accentul pe balade
diferite, pe epica populară în proză, abordând ghicitorile, proverbele și
zicătorile, folclorul copiilor, jocurile de cuvinte, glumele, batjocurile,
vorbele de rușine, exercițiile de pronunțare. Analiza este detaliată, autorul
pătrunde în stratul spiritual al oamenilor din Țara Hațegului, de la naștere,
căsătorie și până la moarte. Este o analiză intimă a vieții așa cum s-a
manifestat în mod direct pe acest pământ. O călătorie prin viața oamenilor
reali și dedicați.
Strigarea peste
sat (primăvara) este o formă de judecată populară necesară într-o colectivitate
rurală, când se fac focuri pe dealuri ca semn de început și lumină, se dau
drumul la vale a mai multor roți înfășurate cu paie aprinse, luminând satul.
Este un bilanț al vieții în sat. „Ca la o adevărată judecată a satului sunt
strigate toate fetele și nevestele din sat, fiind luate în râs defectele și
viciile acestora în diferite feluri de batjocuri la adresa lor, apoi se iau în
râs gospodarii bețivi, mincinoși, leneși, lăudăroși, zgârciți, făloși etc.,
având ca scop îndreptarea năravurilor rele. Când sfârșesc, coboară noaptea în
sat și deschid porțile unor fete cu comportări nepotrivite, sau le scot din
țâțâni și le ascund prin apropiere. Dimineața tot satul vede și râde” (p. 37,
Varianta Ștei, Inf. Bogdan Iustin).
Mai reținem, din
viața oamenilor din Țara Hațegului, momentul nedeii. O perioadă specială din viața comunității, o practică
veche, o sărbătoare tradițională, iar, o dată cu creștinismul, este sărbătorită
împreună cu hramul bisericii din localitatea respectivă. În vechime, zeii erau
celebrați pe înălțimile munților, locuri considerate sacre. În Țara Hațegului,
unele nedei durau o săptămână. În Munții Țarcului există un vârf cu denumirea
Nedeia (2150 m), locul unde satele apropiate își țineau evenimentul. Familiile
se pregăteau cu pasiune pentru sărbătoare, făceau curățenie în ogradă, înnoiau
casele, își cumpărau haine noi, asigurau alimentele și băuturile necesare,
așteptau să sosească neamurile, prietenii, musafirii, toți fiind primiți cu
bucurie de gazda care se implicase în sărbătoarea satului. O colectivitate se
strângea la masa specială organizată cu ocazia nedeii, legăturile interumane se
consolidau, viața era vie, oamenii se puteau privi în ochi, se cânta, se juca
(dansa), o relație specială se refăcea sub semnul ospitalității sincere,
marcând unitatea spirituală a oamenilor din aceste locuri (p. p. 197- 198).
Cântecele
satirice au amprenta sincerității și voioșiei:
„- Și tu ești cam rău din fire/ Și nu
ești harnic la iubire,/ Că de-ai fi o floare aleasă,/ Te-aș pune seara-n
fereastră,/ Dar ești floarea spinelui/ Și inima câinelui” (Cântece satirice, Inf. Murar Sânziana, Cârnești, 74 ani în 1986, n.
1912).
Raul Constantinescu
notează în rezumatul lucrării sale: „În ansamblu, antologia monografică
<<Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului>> /
`Ancient Traditions and Folkloric Creations from Hațeg County`/ valorifică
bogata moștenire literară populară din această străveche vatră de cultură și
civilizație românească, prezentând obiceiurile tradiționale de peste an,
acordând o atenție specială bogăției și varietății colindelor din satele
hațegane, momentele importante din viața omului, relevând accentuarea valorii
etice constructive profund umane care le amprentează și care este evidentă și
din creațiile poeziei populare lirice și epice bogate, specifice acestui
inestimabil areal spiritual cu certă valoare literară, estetică și
documentar-istorică” (p. 466).
Despre Țara
Hațegului, Ion Pop-Reteganul are cuvinte speciale: „Frumos este Ardealul peste
măsură, dar în el mai frumos este tocmai acest colț care din vechi și până
astăzi se cheamă așa: Țara Hațegului…, că, deși e mică Țara Hațegului ea
întrunește în sine tot ce Ardealul are mai bun și mai frumos; Țara Hațegului se
poate numi cu drept cuvânt un Ardeal în miniatură” (Motto, p. 9).
*Raul Constantinescu, Străvechi tradiții și creații populare din Țara Hațegului, culegere
monografică, 512 pagini, București: Editura Saeculum I.O., 2017, Colecția
Mythos.
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu