ZÂMBETE
PRINTRE RUINE
SAU
DESPRE UN
BARON DE LEORDINA
Zâmbete printre ruine – titlu exact pentru o carte scurtă, un fel de fast-food pentru minte, gânduri trăite
în picioare, în fuga veacului, de Ion Urda, o carte în care autorul nu vrea să
rateze clipa scânteietoare. Scrierile au apărut la Editura „Polidava”, Deva – 2009, în colecţia
Biblioteca „ Provincia Corvina”,
având ca redactor de carte pe scriitorul Eugen
Evu şi tehnoredactarea aparţinând chiar autorului Urda, baron de Leordina, după cum îşi arată cartea de vizită …
Privind în jur, în cetate, ruinele par a fi o stare de spirit, un veac s-a
dus, o vreme a lumii în mişcare s-a scurs, vine un alt veac mai abrupt, care ne
cheamă la schimbare. Din Hunedoara, cetatea în care locuieşte autorul, spre lumea
din jur, lumea politică, lumea artei, prieteni care se redefinesc, tristeţi
care vin, aşa porneşte călătoria cu stil şi catren la care ne invită autorul,
pornind de la fapte banale, simple, dar cu miez. Toate acestea Ion Urda le
trece cu un zâmbet, face şarje umoristice, are gânduri înalte despre stări
joase, prietenii s-au schimbat dar nimeni nu acceptă asta, umorul este un fel
de şperaclu bun pentru a deschide cele ochii şi mintea. Adică umoristul
priveşte la lucrurile simple, zilnice, şi constată că există ceva etern în toate acestea, că nu poate
scăpa de şansa de a arăta celor din jur scânteia care face trecerea mai uşoară
printre ruine şi nimic nu … e tern
..., până la urmă.
Cartea are şi o scurtă prezentare făcută de poetul Eugen Evu, prieten şi
confrate de scris în urbea numită Hunedoara, titlul este semnificativ: Mic
dicţionar de umor … nobil, titlu care are o doză de ironie referitor la
faptul că Ion Urda şi-a descoperit înaintaşi nobili în Maramureş deşi el s-a născut în Tismana – Gorj şi locuieşte
în Ardeal în stil … de mare boier, adică scriind aforisme, poezii, proză, eseu,
activ redactor al revistei „ Nova Provincia Corvina „, regizor de şarje ironice.
Se pare că Ion Urdă agreează stilul paradoxismului
având ca mentor pe Florentin Smarandache,
căutând legături fundamentale cu acest curent la modă, dar necesar în peisajul
literar românesc, ca experienţă de a depăşi barierele clasice ale modernismului
actual ... venind din direcţia lui Mircea Cărtărescu şi Nicolae Manolescu ...
Scrierile scurte din carte par a arăta contemporanilor lui Urda că el este
aici, înregistrează mişcarea sufletelor în acidul zilnic, că partea adevărată
din întâmplările la care sunt martori nu poate scăpa scribului, umorul e un
stil care reţine oţelul ideii.
Pornind de la fizică şi matematică, de la conceptele abstracte ale acestor
domenii de vârf ale cunoaşterii, ajungem la problema moralei, la caracterele
care plutesc în geometria societăţii,
pentru că oamenii mai pot fi obtuzi, gândesc ascuţit, linia dreaptă există într-un
univers curb, linia paralelă unică are o infinitate de surori, pătratul pare
dreptunghi din cauza unui junghi,
suprafaţa depinde de o infinitate de puncte, asimtota e cocotă,
triunghiul isoscel e cam tembel, fracţia ordinară … În această oglindă aparent
aridă există caractere care se văd la modul … exact, cum stă bine în ştiinţă …,
autorul fiind şi doctor în ştiinţe
inginereşti …
Pe agenda zilei Ion Urda redescoperă oamenii aşa cum sunt, prietenul Vasile
Nacu primind o primă prea mică s-a răzbunat, a donat-o mănăstirii ... Ziua de
naştere e un moment festiv care se marchează pe harta vieţii ...
Zodia automobilului e un motiv excelent pentru umorist să şarjeze în faţa
unei femei frumoase: „Când te zăresc
rulând făloasă/capăt bătaie la tacheţi,/mă pierd şi frânele mă lasă/si-mi apar
jocuri la pivoţi/”
Peisajul politic este bine dres cu aprige culori literare şi cu gânduri angajate:
„Fac toţi „interpelări” şi „moţiuni”, /şi
dau în guvernare ca-n fasole,/se iscă în pahare mari furtuni/şi se doreşte-o
„Ană-a lui Manole” / „. Problemele importante ale partidelor sunt tratate
cu zâmbet deşi în operă apare uninominalul,
fenomenul Kosovo, democraţia, creşterea natalităţii, acţiunea Stolo, soluţii de
criză, promisiuni, că nu doare gura …
Integrarea în Uniunea Europeană e privită lucid şi cu umor: „Descoperim azi, cu emfază,/un adevăr ce-l ştim cu toţii:/cel mai rapid
se … integrează/borfaşii/curvele şi hoţii”.
Problemele sunt atât de grave încât provinciile istorice ale ţării au de
suferit, integrarea cere sacrificiu, afirmă
umoristul la modul serios: „ Cu
integrarea treaba-i groasă/şi drept să spun aceasta fiindcă/pe olteni fără
zaibăr îi lasă/şi pe ardeleni fără … palincă!// Dar face-vom întâmpinare/la Haga,-naltului
magistrat/şi ne-or sta martori cei cu care/ne-am înfrăţit şi … le-au gustat!”
Prietenii sunt prinşi în hora
umorului, nu scapă de gândul ascuţit al autorului, chiar şi poetul Eugen Evu
este lipit în versuri scurte de acid: „Lui
Eugen, aşa, de-antren/mai că i-aş face un catren/dar mă feresc, că ştiu
refrenul …/Dacă-la atingi, face … ca trenul!”
Până şi la chefuri Urda are un gând spumos pentru amici, un zâmbet printre
… pahare. „Într-un amurg
însângerat,/punctat c-un şpriţ târziu de toamnă,/mi te-amintesc, frumoasă
doamnă,/c-un minijup cam … decoltat!”
De reţinut în carte micul dicţionar
paradoxist unde sunt definite unele cuvinte în stil propriu cu piperul
ideii de şampanie: „Frigorifer – fier
special creat pentru a rezista la frig.”
Citind cartea descoperi că e mai uşor printre ruine şi mai greu în viaţa
reală, că zgomotul numit politică are ceva trainic - paradoxul care ne omoară,
că toţi fac economie cheltuind, că patriotismul e purtat la rever, că oricine
poate fi ministru, dar nu poate ajunge … umorist de profesie, că poţi dansa
printre ruine şi poţi visa în stil european, temele sunt nobile deoarece Ion
Urda e din neam de nobili: „Cu pana n-am
făcut magie,/ici-acolo câte-o poezie,/nici în politică nu-s gureş/da-s os nobil
de Maramureş!”Adică: „ Din viţă nobilă provine/Urda, baron de Leordina/ dar via, după cum vezi bine,/E în
pârloagă, bat-o vina!”
Despre zâmbet, numai de bine, aşteptăm o altă solie cu pană de înger … paradoxist … ca să parafrazăm titlul unui
volum de versuri scris de autor …
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu