Atelierul de fluturi... Virgil Diaconu și textul din care trăiește un cireș înflorit... „Lecţia de hermeneutică despre poezie se face prin poezie. Când textul este eseu, proză, memorialistică, parabolă, manual de montat fluturi în catedrală, suntem în faţa poeziei... „Aflaţi atât de departe unul de altul, munţii nici nu vorbesc între ei. Dar ei se întâlnesc întotdeauna în cer” (Muntele, p.7)

Un fulg de zăpadă pe o piatră încinsă

(Virgil Diaconu, Atelierul de fluturi)

Virgil Diaconu ne oferă o carte de hermeneutică specială, o carte despre şi întru poezie. Atelierul de fluturi*, un titlu cât un tablou impresionist de valoare. Cartea a fost lansată la Piteşti în anul 2016, este dedicată fiului său Victor şi reprezintă laboratorul secret şi deschis, în acelaşi timp, al poetului. Poezia este un fapt de viaţă mult mai important decât pare şi face parte din ritualul special prin care omul poate intra în mall-ul eternităţii. De reţinut un aspect important: Cartea a fost scrisă în perioada canonică 26 – 37 de ani, perioada cea mai dinamică din viaţa unui scriitor. A purtat iniţial titlul Calea parabolei, un titlu de rezervă profund şi care trădează esenţa gândirii poetului. Parabola ca zicere în cetate, ca mesaj pentru ceilalţi. Cartea a fost cizelată de mai multe ori, a trecut prin „cenzura” de casă a scribului, cu toate rigorile posibile. Virgil Diaconu nu a şlefuit lentile, a şlefuit parabole până au ajuns poeme de diamant. Finalizată în anul 2011, cartea a apărut în anul 2016, dovadă că orice laborator are camere secrete şi tainice.

Avem o scurtă prezentare a vieţii scriitorului, un script menit să fundamenteze textele din carte, să le susţină prin armătura rigorii. Virgil Diaconu s-a născut la 28.XI.1948 în Râmnicu Sărat şi a parcurs o cale peste muntele vieţii cu eleganţa scriitorului care are o viziune proprie, originală, cu mesaj şi delicateţe. Important pentru scriitor este această delicateţe de a spune lucruri incomode şi adevărate până la capăt. E semn de iubire pentru semeni... E semn de puritate şi rigoare.

Cartea este structurată pe mai multe paliere:

·      Portret cu cireşul în braţe;

·      Absurdistan;

·      O clipă de nemurire.

Titluri care duc mesajul spre cititor în mod elegant şi corect, naşterea poeziei din coapsa poetului este un miracol, absurdul vieţii poate fi străbătut sub călăuzirea daimonului, există posibilitatea eternităţii pentru cel iniţiat deşi pare doar o clipă în eternitatea cea mare a lui Dumnezeu. Scriitorul percepe realitatea ca reflexie a lumii nevăzute.

Intrând în laboratorul poetului, înţelegem că secretele poeziei de valoare sunt: iubirea, cultura, răbdarea, perseverenţa, credinţa, puţin umor, acceptarea regulilor ascunse ale miracolului din care se ridică fluturi.

Cartea se citeşte cu interes, aduce o viziune curată, bazată pe sinceritate şi pasiune, pe durere şi cântec...

Mesaj brodat în poeme, pentru poet lucrurile importante şi care contează sunt muntele care-i stă în faţă, avuţia sa spirituală, tiparul lăsat de Dumnezeu omului, vederea cu inima, călătoria spre cer, copilăria şi copilul bolnav de iubire, scrisorile de la maestrul hergheliei de fluturi, îngerul care priveşte la cireşul înflorit şi, bineînţeles, doctrina suferinţei...

Cartea are înserat un dialog cu Virgil Diaconu realizat de Petruţ Pârvescu  în anul 2009. Răspunsurile poetului fixează ideile din text şi definesc chiar viziunea lui...

„Acum, adică în democratură, literatura este eliberată, desigur, de cenzura politică. Dar libertatea nu te ajută neapărat să fii un scriitor mai bun. Revoluţia nu a făcut pe nimeni poet, ci doar i-a permis acestuia să se exprime liber şi să-şi promoveze opera” (p. 105).

De reţinut titlurile date subcapitolelor din interviul realizat:

·      Eu scriu poezie sub daimon;

·      Am „debutat” în cărţile poştale de 25 de bani...;

·      Eu nu am ca reper poetica generaţionistă;

·      Patru literaturi generate de puterea politică;

·      Guvernul literar, literatura oficială şi neoficială;

·      Scriem pentru că viziunea este mai puternică decât noi.

Suntem în faţa unui program literar puternic, pragmatic, bazat pe substanţă solidă. Virgil Diaconu nu pleacă de la supoziţii, el lansează certitudini...

„Acest guvern literar poate să pună în fruntea ierarhiilor literare şi a listelor literare canonice poeţi modeşti, precum plagiatorul Mircea Cărtărescu, deci să oficializeze poeţi nesemnificativi, şi, în acelaşi timp, poate să ignore poeţi de valoare. În general, falsificarea istoriei literare este la ordinea zilei” (p.106).

Lecţia de hermeneutică despre poezie se face prin poezie. Când textul este eseu, proză, memorialistică, parabolă, manual de montat fluturi în catedrală, suntem în faţa poeziei...

„Aflaţi atât de departe unul de altul, munţii nici nu vorbesc între ei. Dar ei se întâlnesc întotdeauna în cer” (Muntele, p.7).

Despre femeia iubită, averea poetului, adevărata avere, Diaconu mărturiseşte că a trebuit să o ascundă în cântec!

„Cei mai mulţi nici nu ştiu că se află în labirint. Nici nu ştiu că labirintul este hrănit chiar de ignoranţa lor” (Labirintul, p. 10).

„Eu lucrez toată noaptea în atelierul de fluturi. Cânt Bach! Eu nu am visurile culturii de masă, Aplauzele care urcă scara până la mine, sunt, desigur, discrete” (Atelierul de fluturi, p.19).

Copilul nu a murit când s-a copt poetul cu cireşul în braţe, copilul reprezintă logica poeziei: „Ce ar putea egala îmbrăţişarea copilului tău? Cele mai frumoase  pagini din Cartea îmbrăţişării sunt scrise de copii (Copilul, p. 51).

Virgil Diaconu este atent şi la rigoarea ştiinţei, ştiinţa are poezia ei, poezia este o ştiinţă ca în Mitologia apei: apa vieţii, apa morţii, stările apei, ce se mai poate spune despre apă, simboluri, expresii, metafore sugerate de apă... Miracolul: „Un fulg de zăpadă pe o piatră încinsă” (p.96).

Reţinem concluzia poetului, una de esenţă: „În visul meu încape toată lumea (Omul-proiect, p. 98).

Această carte se alătură cărţilor despre paradigma hermeneuticii în viaţa scriitorului: Etern, într-o eternă noapte-zi, despre opera scriitorului Eugen Dorcescu, scrisă de Ioana-Mirela Borchin; Dialog în larg, dialogul dintre Monica Pilat şi Radu Ciobanu, şi chiar Documentele haosului, antologia lui Daniel Corbu, văzută de Daniel Corbu etc.  

Plus alte cărţi solide aflate în depozitele de frig ale guvernului literar...

* Virgil Diaconu, Atelierul de fluturi, Editura Tiparg, Piteşti, 2016. Sponsori: S.C. LAGUNA S.R.L., S.C. PENTAROM S.R.L., S.C INTES PREST S.R.L.

Constantin Stancu

    

* CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANILOR 2016-2018 - PREMIATE DE UNIUNEA SCRIITORILOR
Filiala Pitești a Uniunii Scriitorilor din România a acordat, marți, 18 iunie, la Centrul Cultural Pitești, premiile literare pentru anii 2016, 2017 și 2018. Meritele în obținerea banilor necesari premierilor (din sponsorizări) îi revin criticului literar Nicolae Oprea, a spus Mircea Bârsilă, la Gala de acordare a premiilor literare.
Juriul, alcătuit din Mircea Bârsilă, președinte, Jean Dumitrașcu, membru, Leonid Dragomir, membru, Magda Grigore (Nicolae Oprea, pentru anul 2016), a acordat mai multe premii, printre care:
VIRGIL DIACONU – Cartea de poezie a anului 2016 („Atelierul de fluturi”).