(fragment)
Poet, cronicar literar şi publicist, Constantin Stancu se afirmă în anii
1983, 1984 prin premiile obţinute la
concursurile de poezie lansate în cadrul Festivalului “Lucian Blaga“, de la
Sebeş, judeţul Alba. Atent la seismele sociale, martor al istoriei
contemporane, cu modificările din societatea românească de după 1990, autorul
încearcă să le prindă în forma amplă a romanului. În 2016 publică Vadul Ars, iar în 2019, Migranţi fără bagaje.
Prezenţa unui topos ficţional, Vadul Ars, care ascunde probabil unul real,
cunoscut prozatorului, şi a personajelor din acest spaţiu, ne face să credem că
noul roman îl continuă pe primul.
Romancierul surprinde două fenomene din postcomunism: migraţia românilor
spre Occident şi evoluţia societăţii româneşti spre o formă de capitalism
“barbar“, în care se încalcă orice lege, după principiul machiavelic, pentru a
parveni social. E o scăpare din frâu după 1989, o degringoladă morală a lumii sub
tentaţia banului într-o perioadă istorică confuză, de tranziţie, în care se afirmă o nouă pătură socială,
afaceriştii de tot soiul, avizi de putere, cocoţaţi spectaculos în vârful
ierarhiei sociale.
....
Ceea ce îi reuşeşte prozatorului e imaginea degradării morale a societăţii
în tranziţie, dialogul prin care deconspiră sursele parvenitismului şi efectele
lui nocive, încrengăturile dintre medii sociale şi politică, specularea
istoriei, religiei, culturii de către politicieni în campanii electorale.
Limbajul pitoresc al personajelor trădează vulgaritatea, mediocritatea, absenţa
moralităţii, în ciuda statutului social.
Sonia Elvireanu
Discobolul, nr. 262-263-264/ 2019, p. 116
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu