Florin Vasiliu întinerind între doi cireşi
Prin cartea Japonia necunoscută
autorul Florin Vasiliu ne îndeamnă la o cunoaştere mai aprofundată a sufletului
propriu. Suntem întăriţi în ieşirea din propria carapace, din propria scoică
uitată pe fundul mării care se cheamă timp. Cu cât te apropii de Japonia mai
mult, cu atât eşti mai aproape de România, mai aproape de misterele sufletului
românesc. Acest lucru se datorează lui Florin Vasiliu care aplică asupra gândirii
noastre o formulă absolută, credinţa că
putem călătorii în spaţiu şi timp, iar la capătul călătoriei se află un
arhipelag de sentimente.
Cartea s-a născut firesc, chiar dacă autorul a petrecut peste 30 de ani într-o
Japonie de multe ori imaginară. Aflat în
România Florin Vasilescu a fost purtat
de cuvânt în Orient, undeva lângă soare
răsare. După atâta vreme de călătorie totul se termină suprem ca-ntr-un `` haiku `` absolut. Autorul mărturiseşte
că a fost ajutat de soţie la edificarea cărţii, acest lucru ne duce cu gândul la unirea dintre yng şi
yang, conform credinţei orientale.
Florin Vasiliu mărturisea: „Arde-n
foc un pai / Dincolo, după moarte/ ne vom întâlni iarăşi”. Ca să-l
parafrazez adaug, dacă se mai poate adăuga ceva - „Am fost
cu tine în Japonia/ După răsăritul soarelui / Ne vom întâlni în Retezat”.
Primul lucru pe care l-am deprins după citirea cărţii a fost disciplinarea
spiritului.
Nu ştiu dacă am reuşit, dar am
deprins convingerea că un templu se poate clădi în suflet fără să foloseşti
nici un cui de fier, totul poate fi lemn, lemn
viu, mirositor, pregătit să-nfrunzească la sfârşitului
veacului. Totul este să ai răbdare. Oare suntem noi învăţaţi cu răbdarea ?
Japonezul se grăbeşte încet, privind marea, muntele, grădina, buchetul de
flori, gheişa, tradiţia, templul, cartea, părinţii, soarele la răsărit.
Cel mai frumos este într-o grădină, alături de flori şi eternitate.
Japonezul ne învaţă cu o grădină de piatră, pură, clară, pregătită să-l
primească pe Dumnezeu în vizită în timp ce noi numărăm pietrele secrete, care
nu ne ies niciodată la număr. Aşa aflăm
că piatra poate să-nflorească, că
este mirositoare că aşteaptă ca şi noi răsăritul soarelui. Totul este să nu
calci pe sufletul pietrei.
Un mister este scrierea japoneză, un mister întărit de cuvântul pe care se
sprijină Japonia, poate de aceea sunt atâtea cutremure-n arhipelag, poate de
aceea marea te botează cu viaţă fără de moarte, mare cea furioasă, mare cea
darnică.
De la Japonez poţi învăţa cum se uneşte fiinţa omului cu cerul, doar savurând
o ceaşcă de ceai. Este o adevărată artă, este un adevărat ritual întâlnirea dintre om şi o simplă ceaşcă de
ceai. Trupul uită aroma, trupul uită căldura, doar sufletul priveşte-n sine
pentru a descoperi un zeu tainic.
Cu Florin Vasiliu intri-n casa Japoneză ca-ntr-un templu, acolo uiţi de
toate, de ieri, de astăzi, de mâine, de Japonia, de lume, pentru că în casa
aceea descoperi universul, este o adevărată ieşire, un adevărat exod.
Adevărul este că Hiroshima a fost
înfrântă de floarea de cireş, iar americanii nu pricep, ei se miră cum bomba
atomică a dat flori de cireş, cum înfloreşte timpul, cum dă muguri piatra de la
Hiroshima. Răspunsul se află în cartea lui Florin Vasiliu : „ Cireşul
înfloreşte între doi poeţi”`. Lipsa de armă, lipsa de violenţă, lipsa
bombei atomice, este arma cea mai temută...Matsuo Basho este un poet de geniu,
el ne transmite simplu – „Fără casă, între
cer şi pământ - doi călători”.
Mesajul său este profund, înţelegi că în orice călătorie, nu vei fi singur
niciodată...
De la japonez înveţi cum să rezişti la valurile tsunami, la
valurile vieţii, mai mult înveţi cu adevărat cum să mergi pe ape, simplu, cu o
puternică speranţă, iar sub tine vulcanii
fierb, provocând răsăritul. Trebuie să fi spulberat de tsunami pentru a
te renaşte, mai pur, mai curat...
Dacă vreodată vei avea ocazia să
porneşti spre Japonia înainte de a atinge ţărmul trebuie să-nveţi de la
pescuitoarele de perle gustul adâncului, să te depinzi cu albastru ca stare, nu
culoare, să-ţi ţii respiraţia şi atunci
vei descoperi „lacrimi de zeiţă” în
bagajul tău de drumeţ.
Florin Vasiliu ştie şi este un ghid perfect, nu vei rătăci insulele, cu
siguranţă vei trece de Naausica, poate chiar te vei uita într-o scoică, dacă
zeii se vor îndura...
Florin Vasiliu ne-a oferit prin cartea Japonia
necunoscută , Editura Haiku, 1998
, 99 de ideograme, 99 de speranţe, regăsiri şi uitări, plus 99 de blesteme
scăldate în lumina soarelui, dimineața...
Constantin
Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu