Migrația
cosonilor de aur în nebănuitul ființei
Migranți
fără bagaje
continuă ideile din romanul Vadu Ars,
destinul unei localități monoindustriale după faliment și viața locuitorilor
din zonă, prinși în vuietul tranziției românești din ultimul deceniu. Contextul
în care sunt urmărite viața populației și activitățile ei social-politice și
culturale este unul foarte larg, încadrat în fluxul lumii globalizate, puternic
modificată de migrațiile moderne, de metamorfozele determinate de evoluția tehnologiei
și de ritmul acelerat al unei lumi în care omul se preocupă predominant de
nevoile materiale, răspunzând unei societăți flămânde după consum.
Constantin Stancu are un panopticum uriaș.
Creionează lumea, îi urmărește intrigile, stabilește contururi de finețe și
analizează noile sfere de influență și de polarizare ale lumii. Sondează
fenomenul migrației și de-a lungul meandrelor sale urmărește nivelul de
eroziune al societății, datorat acestui fenomen social, astăzi devenit dramatic
la nivel național. Dimensiunea migrației românești pe timp de pace este una
nebănuită.O societate agresivă și un stat dezinteresat de calitatea și de
cantitatea populației sale. Un sistem de caracatiță îl sugrumă pe omul onest și
pregătit profesional și îl ridică în slăvi pe cel mediocru. Scriitorul
urmărește, cu finețe, tendințele de manipulare a persoanei, a masei amorfe
needucate, controlul lui mental și supunerea fizică. Oamenii încearcă să
supraviețuiască într-o localitate de provincie, teritoriu aruncat la periferie,
cândva marele combinat, denumit mastodontul,
în romanul publicat anetrior, Vadu Ars,
avea o forță teribilă, influență economică și politică majoră în teritoriu.
În pasta romanului sunt prinse personaje
din diferite pături sociale, de la intelectuali și până la oameni simpli, care
își duc viața de zi cu zi în Vadu Ars, unde profilul economic s-a schimbat,
comunitatea a prins vigoare, oamenii s-au adaptat unei societăți globalizate,
în continuă metamorfozare. Oamenii de afaceri au rămas aceiași care în trecut dețineau
puterea economică și financiară, iar prin desființarea combinatului au câștigat
de pe urma afacerilor cu fier vechi, au utilizat utilajele existente deja până când
firmele lor au devenit competitive; aceștia s-au implicat în proiecte europene
obținând fonduri nerambursabile, în agricultură, profitând de avantajele
politice și în cârdășie cu politicieni de la nivel local și județean. Oamenii
s-au adaptat economiei de piață, noilor cerințe și pieței muncii. Afacerile au
continuat să fie ilicite, să se promoveze nepotismul și mediocritatea, ei s-au
aflat permanent în căutarea unei vetre
bune, care să le înlesnească afacerile și să le sporească venitul.
Personajul principal al cărții, Ana Nor,
avocat de profesie, este liantul dintre cele două romane. Alege să emigreze în
Europa pentru o viață mai bună. Trăiește în Londra. Are un venit mulțumitor și
este o persoană dinamică, se implică în viața comunității românești și oferă
sprijin oamenilor nevoiași. Este imaginea emigrantului român, în continua lui
luptă de adaptare și de integrare într-o societate străină, căreia simte că nu
îi aparține, dar la care nu renunță totuși.
Constantin Stancu pune sub reflector
situația migrației din Europa și vorbește de o liniște suspectă în marile metropole. Migranții care vin în Europa vor produce șocuri. Și așază în polul
opus atitudinea celor puternici din Occident, care au mentalitatea marilor imperii, nu au timp pentru cei mici, iar
ițele pe care prinde formă țesătura e logica
economică.
Dintre personajele care dinamizează
viața comunitățiise numără Ion Ardelean, fost director al combinatului din localitate,
implicat activ în agricultură; Moise Buzatu, om de afaceri, care devine sclavul
banilor; Ioan Jude, economist, fost jurnalist, implicat activ în viața economică,
juridică, dar și culturală a orașului; Toma Bucur, profesor și autor de romane
de aventuri bine vândute în străinătate, care întreține legături cu Ana Nor pe tărâm
afectiv; Gigi Zugravu, parlamentar, care îl lansează în afaceri și pe fiul său,
Bill Zugravu, artist. Un personaj cu totul deosebit este Radu Costin,
pensionar, fost profesor, un bun cunoscător al culturii și al istoriei locale,
păstrător al secretelor din Vadu Ars, care o alege pe Ana Nor să poarte taina
aurului dacic peste generații.
Pe baza indicației geografice deducem că
acțiunea se petrece în regiunea Țării Hațegului, un teritoriu cu rădăcini
istorice profunde, taine care sculptează o siluetă de verticalitate spiralică,
din ceresc, subceresc până în subterane. Scriitorul vorbește de culturi vechi,
fascinante, dar dezinteresul din timpurile noi lasă totul de izbeliște. Este o
poveste tandră în roman, când profesorul bătrân, Radu Costin, păstrător al unei
taine, găsește persoana aleasă căreia să îi dea în dar trei cosoni de aur, să
țină legământul. Află în persoana Anei Nor pe noul discipol care să poarte mai
departe taina cosonilor, să fie păzitorul comorii. Dincolo de vânzoleala lumii
și de șaradele ei există rădăcinile ființei profunde, acel ținut al
nebănuitului sufletesc. Locul tainei. Unde trebuie păstrată demnitatea și
măreția unui neam. Și ea trebuie transmisă celorlați. Acel amestec parfumat de
mitic, legendar, de material și religios deopotrivă și de metafizic. Cei trei
cosoni de aur sunt pecetea unui legământ peste timp.
Noua
dictatură se numește birocrație, scrie autorul, după loviluția din '89, făcând un salt în
cotidian, lumea liberă se lipește de
imagini, de iluzii. Uitarea a vindecat totul, o metodă perfidă, ca formă de
ștergere a memoriei. Este o lume a schimbării, scriitorul pune accent mereu pe
această nuanță dinamică, a pulsiunilor și a afacerilor ilicite, a neașezării.
Tihna și candoarea au dispărut din viața omului de azi. O lume modelată de
internet: tehnica îi apropie pe oameni,
dar îi și îndepărtează. Sclavie modernă. Omul aruncat în hățișul
neastâmpărului, mânat de dorința de a câștiga bani și de a avea putere asupra
celuilalt. Fenomenul manipulării este bine surprins și dezbătut în paginile
cărții. Politicul are influență asupra tuturor laturilor vieții. Este o
dominare prin contaminare. Puterea atrage după sine abuzul: politicienii sunt rupți de realitate, dar
manipulează oamenii. Ce sinistru, lumea votează cu orbii!
Constantin Stancu face o radiografie a
societății actuale, cu șariajele și derapajele ei, cu manevrele politice și
șarlatania mediatică, juridică, toată devălmășia unei tranziții prelungite este
amestecată în pasta unei narațiuni care are în centrul său localitatea Vadu
Ars. Scriitorul observă o societate în derivă, dezorientată, ruinată de frumos
și de morală, golită de religios, cu hazardele ei sociale, punând sub lupă
problematica migrației. După o perioadă de emigrație în Anglia, Ana Nor decide
să revină în țară, să pornească o afacere și să încerce să se așeze la casa ei,
într-un cuvânt, să se întoarcă acasă, dar destinul îi este potrivnic și spune,
nemulțumită, cuvinte dureroase: am venit
dintre străini și aici am dat de alți străini și mai străini. Parcă aud
vorbele lui Brâncuși, „când am plecat v-am lăsat săraci și proști și acum vă
găsesc și mai săraci și mai proști”. Durerea că nimic nu se schimbă
substanțial, doar la suprafață. Metehnele rămân. Problemele majore sunt uitate.
Și scriitorul așază în curgerea romanului câteva dintre ele: inginerii
financiare, delapidări, escrocherii, problema lipsei de educație și a
influenței nefaste a tehnologiei asupra gândirii active a elevilor: li se tocește creierul, lipsurile din
sănătate și afacerile cu medicamente, promovarea unei arte de joasă altitudine,
problema emigrației, a prostituției, transportul și comerțul cu carne vie,
sclavia modernă, despăduririle și furtul lemnului, apoi manipularea, șantajul
și abuzul de putere, ciza forței de muncă și emigrarea masivă a tinerilor, pe
când în țară se înregistrează un număr mare al celor care sunt fără serviciu, promovarea
mediocrității, a nepotismului, o paletă largă, până la modificări genetice ale produsele
alimentare. Până și mierea e falsificată.
Și apoi corupția la nivel înalt și manipularea politică a maselor alcătuiesc
peisajul unei tranziții la începutul mileniului trei, într-un feroce război hibrid.
În mijlocul vâltorii, oamenii își trăiesc
viața, iubesc și suferă, își încearcă norocul în țări străine, unii se întorc
acasă, alții se lansează cu afaceri în lumea globalizată. Ana Nor locuiește în
Anglia și are o relație afectivă cu Toma Bucur, autor de romane de aventuri,
bine vândute în străinătate. Aceștia încearcă, fiecare în felul său, să își găsească
fericirea. Destinul Anei este urmărit în planuri narative stratificate. Ana Nor
este o femeie dinamică, un tehnocrat cu potențial, serioasă, care muncește cu
dăruire la o firmă din Londra, dar este dispusă și să ajute emigranții români
și străini ca să își găsească un loc în viață, colaborând cu liderii unui azil
și cu pastorul bisericii românești. Păstrează legături cu Vadu Ars, locul
natal, prin Ioan Jude, prieten apropiat, fiind la curent cu schimbările care au
remodelat fosta localitate monoindustrială, prin oameni de afaceri care au
investit în zonă, Ion Ardelean, fostul manager al întreprinderii, reprofilat pe
agricultură și Moise Buzatu, un patron local; cu oameni de cultură, sufletiști,
care se ocupă de latura imaterială și de istoria localității, persoane
cultivate care își iubesc ținutul și se
preocupă de soarta lui, cum este profesorul Radu Costin. Un alt plan narativ este
și viața a doi oameni simpli, Margareta și Bil Zugravu, care se căsătoresc și
încearcă să răzbată prin agitația vremurilor.
Scriitorul observă modificările la
nivelul mentalului colectiv, oameni afectați de criza lumii moderne, de ritmul
alert de evoluție materială, care descătușează în om pulsiuni și agresivități.
Puterea banului duce la orbirea individului. Omul de afaceri Moise Buzatu este
derutat de beția puterii, de mirajul acestuia, de puterea banului care îl
conduce la abuz: nu mai accepta poziții
contrare, nu mai discuta, nu-l mai interesau ideile altora, se simțea liderul
absolut. Era o beție frumoasă, orgoliul îi era alimentat de aceste decizii.
[...] Ambiția, egoismul, lăcomia se
adunaseră în inima omului de afaceri. În lumea brutală a banilor omul își
pierde umanitatea și legătura sfântă cu semenii săi: capitalismul sfâșie relațiile dintre oameni.
Scriitorul așază alături de iertare,
dragoste și cumpătare împăcarea cu sine și cu Dumnezeu. Cuvintele, așa cum era
și firesc, se regăsesc în vorbele unui om ajuns în anotimpul frumos al
senectuții, când înțelepciunea primează asupra vieții: Radu Costin privea spre grădina lui și încerca să înțeleagă ce s-a
schimbat în toți acești ani. El se simțea depășit de fenomen, dar scria cu
pasiune. Se detașa de cele lumești, vârsta era o povară, dar ceva important se
petrecea cu modul său de gândire, era mai profund, vedea lucrurile mai clar, se
bucura de lucrurile mărunte, ele deveneau foarte importante în acea perioadă a
vieții. Era împăcat cu lumea, cu sine, cu Dumnezeu. E grăitoare teoria
fericirii a lui Einstein: „o viață simplă și liniștită aduce mai multă fericire
decât urmărirea succesului cu o neliniște constantă.” Cu vorbele înțelepte ale
lui Cicero, Radu Costin apreciază lucrurile mărunte și se bucură de
frumusețeaadevărată a vieții: cine are o
grădină și o bibliotecă la casa lui este bogat!
Și pentru a avea o privire parabolică și
sintetică asupra lumii, scriitorul Constantin Stancu, un om sensibil și
discret, lucid și profund, ne conduce la izvor, de la puțul cu apă limpede până
spre sursa de apă vie christică, într-o inefabilă migrație spre divinitate: e greu să renunți la o așa bunătate, au băut
din apa asta români, evrei, nemți, țigani, unguri, polonezi, ce să zic, toate
națiile aproape. Poate au băut și romanii pe vremuri! Uite așa, creștini de
toate felurile, apoi musulmani, toți au găsit apa bună, lăsată de Dumnezeu
pentru locul acesta. Fântâna din curtea uzinei o regăsim și în romanul
anterior, Vadu Ars, un loc central,
afectiv, izvor care deopotrivă stâmpără setea și tămăuiește sufletul.
Constantin Stancu vine în întâmpinarea
noastră cu o nouă carte, Migranți fără
bagaje, un roman despre tranziție, despre metamorfozele și fațetele
ultimului deceniu, despre emigrație și globalizare, cu toate meandrele
societății în schimbare accelerată, cu furia spațiului virtual și beția
puterii, cu manipularea maselor și tendința de însingurare a lumii, adâncită
tot mai mult în pecuniar, o societate sleită de patima confortului, un om ahtiat
după folos, nemăsurat și tot mai departe de aproapele său.
Nu vreau să devoalez finalul romanului.
Invit cititorul să-l descopere și să se regăsească în
paginile cărții Migranți fără bagaje,
apărută la Editura Limes, Florești-Cluj, 2019.
Lőrinczi
Francisc-Mihai
Foto: Coperta romanului Migranți fără bagaje
Lorinczi Francisc-Mihai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu