NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI
Despre opera lui Eugen Dorcescu este un volum prin care omagiem 50 de ani de la debutul absolut al Poetului. Susținut de celebrul Al. Philippide, care i-a trimis o scrisoare de recomandare nu mai puțin renumitului Ștefan Bănulescu, Eugen Dorcescu a debutat, în revista „Luceafărul” din București, în 1970, la 28 de ani.
Câteva apariții editoriale din acest an marchează evenimentul aniversar: o amplă antologie de autor, de 286 de pagini, publicată în Spania – Eugen Dorcescu, Elegías Rumanas, Obra reunida, Selección del autor, Editorial ARSCESIS, La Muela (Zaragoza), 2020. Traducción y edición crítica: Coriolano González Montañez; Biobibliografía y selección de opiniones críticas: Mirela-Ioana Borchin-Dorcescu; și două volume din jurnalul Poetului: Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal (1991-1998), Ediție îngrijită, Selecție de texte, Prefață și Note de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020 (537 pagini) și Adam. Pagini de jurnal (2000-2010), Ediție critică de Mirela-Ioana Dorcescu, Editura Mirton, Timișoara, 2020 (600 pagini).
Concepută ca necesar adaos la volumul omagial 75, intitulat, în spirit barthian, Despre Eugen Dorcescu (Editura Mirton, Timișoara, 2017), prezenta carte reunește o biobibliografie actualizată, trei interviuri recente și o consistentă crestomație critică (noiembrie 2014-septembrie 2020), alcătuită din numeroase articole (cronici, eseuri, note de lectură, studii), aparținând unor exegeți mai vechi sau mai noi ai lui Eugen Dorcescu, din România și din Spania. În același timp, culegerea de texte critice, publicate online sau în reviste tipărite, se plasează în continuarea sintezei realizate de Sorina Ianovici-Jecza și Olimpia Berca, în volumul Poezia lui Eugen Dorcescu, comentată de... Crestomaţie critică, Editura Brumar, Fundaţia Triade, Timişoara, 2009, care beneficiază de actualizări succesive (v. ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura online Semănătorul, 2011; ediția a III-a, revăzută și actualizată, Editura online Calameo, 2013). Exegeza operei dorcesciene s-a extins și datorită unor texte critice sau interviuri publicate, în această perioadă, sub formă de carte (Constantin Stancu, Abisul de lângă noi sau o călătorie iniţiatică alături de Eugen Dorcescu, Ebook, Editura Hatzegworld, 2010; ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, 2013; Mirela-Ioana Borchin, „Etern, într-o eternă noapte-zi”, Editura Mirton, Timișoara, 2016; Idem, Primăvara elegiei, Editura Mirton, Timișoara, 2017; Idem, Hermeneia, Ed. Mirton, Timișoara, 2019; Horia Țâru, Poetul timișorean Eugen Dorcescu, Editura Partoș, Timișoara, 2019).
Prin urmare, acest volum omagial, inevitabil heteroclit, dar respectând evidente standarde valorice, are și caracterul unui util instrument de lucru pentru orice viitor cercetător al creației dorcesciene, oferind un tablou polimorf și elocvent al interesului suscitat recent de scrierile importantului scriitor român, tratate cu seriozitate și competență în numeroase texte critice (unele realmente excepționale).
După cinci decenii de activitate literară, desfășurată ca Poet, cercetător de prim rang în Poetică, prozator, traducător, eseist și, nu în ultimul rând, editor de renume, Eugen Dorcescu, parcurgând cercul ascensional din spirala rezervată lui de un destin existențial-artistic unic și inconfundabil, revine acasă. Dar nu în Stroieștiul copilăriei, ci în „natalul Montségur”, într-un spațiu european occidental, căruia a ajuns să îi aparțină axiologic, prin metafizica și modernitatea operei sale (v. Ciprian Valcan: asemănarea dintre Eugen Dorcescu și poeții metafizici englezi; Virgil Nemoianu: raportarea la T.S. Eliot; A.S. Robayna: încadrarea în tradiția sublimului și în modernitatea occidentală; I. Chivu: exprimarea convingerii că Eugen Dorcescu acordă poeziei românești o șansă spre universalitate; Rosa Lentini: considerarea lui drept cel mai european dintre poeții români în viață etc.). Talentul, erudiția și fidelitatea lui Eugen Dorcescu față de marea literatură română, ca și ecourile europene pe care nu obosim să le semnalăm (incluzând și aici comentarii ale scriitorilor spanioli, pe care le-am tradus în acest scop) ne îngăduie să îl prezentăm astăzi drept spirit enciclopedic (M. Terchilă), personalitate echivalentă cu o „instituție culturală” (Ioan Iovan), un poet de geniu (Simion Dănilă), un poet „imens”, modern și metafizic (Coriolano González Montañez), care caută, ca homo religiosus, valorile spirituale (C. Ungureanu), adresând somații profunzimilor lumii (I. Boldea), cu conștiința trăirilor sale metafizice (Al. Ruja). Făcând onoare literelor din țara sa (Luis León Baretto), Eugen Dorcescu este Poet chiar și atunci când traversează bulevardul (Lucian Bureriu), fiindcă nu dezertează niciodată de la statutul său onto-axiologic (Z. Cârlugea), ci înaintează mereu spre Civitas Dei (Elisabeta Bogățan), parcurgând drumul inițiatului (C. Stancu), întrucât el face parte din categoria celor aleși, dar nu oricum, ci prin impact, aidoma lui Noe, lui Moise, aidoma Sfântului Apostol Pavel (Pr. Prof. dr. Ioan Bude).
Anul acesta, Eugen Dorcescu s-a impus și ca autor de jurnal. A scris axiomatic (Silvia-Gabriela Almăjan), năucitor (Z. Cârlugea) și răvășitor (Livius Petru Bercea) un jurnal căruia îi va merge buhul (Florin-Corneliu Popovici) și pe care, după criteriul elevației, I. Chivu îl alătură celor semnate de Maiorescu, de Argetoianu, de Rebreanu, cu observația că Jurnalul lui Eugen Dorcescu transcende ființa și tinde spre un liman de lumină sacră, spre ideea absolută… Așa cum observam cu un alt prilej, împreună cu antologia Nirvana. Cea mai frumoasă poezie (2015), Jurnalul lui Eugen Dorcescu alcătuiește acea operă totală – „exhaustivă, rotundă, impenetrabilă pentru comentarii, definitivă”, la care a râvnit și pe care o binemerită marele scriitor timișorean.
Coriolano Gonzáles Montañez, celebrând opera lui Eugen Dorcescu, ne avertizează că, în acest moment aniversar, nu putem face abstracție de existența celui sărbătorit. E bine că ne-a atras atenția. Noi n-am pierdut o clipă din vedere omul onest, blând, aristocrat, nobil, prietenos, credincios, moral, înțelept, pătruns de duhul Ecclesiastului „până în măduva oaselor”. Cel despre care Pr. dr. Ionel Popescu, vicar mitropolitan, afirma că numai credința care i-a luminat cărările vieții l-a ajutat să biruie nu puținele încercări prin care a trecut. De aceea, încheiem aceste rânduri preliminare cu o urare, în asentimentul prietenilor lui Eugen Dorcescu, al celor ce au scris, de-a lungul a cinci ani, această carte: La mulți ani, Maestre, ani rodnici și frumoși, fericiți cu toții, sub semnul incomparabilei porunci hristice: Bucurați-vă! Să vă dea Domnul sănătate și har, spre bucuria tuturor celor ce vă prețuiesc și vă iubesc!
Mirela-Ioana Dorcescu
Timișoara, 2 octombrie 2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu