marți, 20 aprilie 2021

Lorinczi Francisc-Mihai: Decupaje lirice din volumul Breaking news pentru absenți... „Lirica lui Constantin Stancu are un filon creștin. Poemul Dealul din ziua de mâine prefigurează un viitor dramatic, un deal de pe care nu coboară nimeni. Pot zice că Poemul este o frumoasă parabolă-idee. Picioarele de lut nu pot susține nici pe atletul de aur, chiar de ar avea corpul sculptat după secțiunea de aur”

 

            Decupaje lirice anizotrope

 

 

Breaking news pentru absenți* se definește ca un pamflet liric,cizelat cu sârg, o revoltă virulentă, scăldată în ironie și sarcasm, dar totuși temperată și voalată prin metaforă și parabolă, cu efecte noninvazive pe termen lung. Poemele se grefează pe rodul extrem de nuanțat al cotidianeității, dar suprapus peste un labirint de simboluri biblice meandrând în pasta lirică. Aventura scriitorului este dincolo de ruta textualității. Este o sfâșiere lăuntrică provocată de ruinarea omului, pierderea conștiinței și a transmundanului din el, în urma manipulării acestuia de o societate agresivă. Abandonat în fața televizorului, își pierde candoarea. Și astfel devine un simplu consumator din „minunata lume nouă”.

Poetul surprinde prin flashmob-uri din realitatea imediată rolul seducției mediatice și a consumerismului asupra omului contemporan, dezgolit de atributul divin, pradă senzaționalului și expus panicii induse audio-vizual: timpul probabil și breaking news pentru absenți...care dau like cu poftă pe Facebook sau supus prin tehnică și manipulare: am un șef bun, m-a înlocuit cu un robot [...] îmi pot schimba trupul pentru altul mai tânăr, / și gândurile îmi pot fi recalibrate la un strung 3D, / pentru a fi de acord cu martorii.  Iluzia ca fericire și  prestidigitația ca formă de manipulare și de ștergere a memoriei, de uitare a aproapelui. Șantajul mediatic vs. omul îndumnezeit.


La-ndemână este cuvântul venit din sfera social-politicului pentru a sugera degradarea, manipularea: lumea caută europoeme corecte estetic, politic/ biopoeme crescute lent ori din rândul economicului: e o noapte geroasă ca o dobândă/ trasă cu forcepsul din statisticile băncii naționale... Revolta aceasta este însă una de suprafață, calea ce duce spre prefacerile la nivel de conștiință, la marile întrebări despre rostul existenței, ce înseamnă pâinea, ce înseamnă vinul și ce înseamnă noi doi la restaurarea acelei lumi al cărui vârf era Kogaionon și a acelor vise pe care azi nu reușesc să și le reamintească.

Lirica lui Constantin Stancu are un filon creștin. Poemul Dealul din ziua de mâine prefigurează un viitor dramatic, un deal de pe care nu coboară nimeni. Pot zice că Poemul este o frumoasă parabolă-idee. Picioarele de lut nu pot susține nici pe atletul de aur, chiar de ar avea corpul sculptat după secțiunea de aur. Și dacă primele versuri erau de aur, iată că s-au ivit versurile de noroi și poetul înțelege că ne vom întoarce în poemul din care am fost făcuți. Foarte multe simboluri biblice sunt camuflate în realul trepidant, acoperite de o toamnă violentă și fără memorie, e toamna în care lumea o ia de la capăt. Tandrețea însă vine să împrăștie această negură a haosului și își lasă voalul deasupra frumuseții: aștept să așezi sub gutui pianul și fulgi mari să atingă în cădere, clapele albe, clapele negre. Te iubesc la fel ca la începutul lumii. Și în pofida dezbinării de tot felul, foamea ne face pe toți mai buni și/ mai egali în fața lui Dumnezeu.

Ar fi putut ninge dacă mireasa ar fi plâns...- un intermezzo liric cu iz de parabolă.

Ipostazele se schimbă de la superficial, trec prin firesc și chiar ajung la hotarele care frizează absurdul, la un sarcasm intelectual,  poetul devine zeflemist, persiflator. Pune pasul în față. Ia atitudine. Deja a trecut de malițiozitatea fină, de lehamite și scârbă și nu mai poate răbda tăcerea: tânăr care are mustață și un celular care poate face orice, de la plățile/ pe Internet, la programarea frigiderului și a sentimentelor; vânzătorul de jucării va intra într-o nouă afacere cu sicrie de lux, cu baghete de aur și sonerii electrice; moartea s-a relaxat și a scos picioarele pe fereastră. Sunt doar câteva expresii prin care poetul îl fotografiază pe omul de azi, captiv în celula transparenței, furat din intimitatea cuvântului și a binelui. Sunt surprinse grimasele realului, diformul cotidian, preocupările de joasă altitudine, imoralul, suculenta nepăsare față de omul ca taină și miracol, pentru că lumea urăște pe fabricantul de cuvinte.

Poemul Peisaj industrial reanimă un topos preferențial al scriitorului. Nuanțele cromatice sunt preludiul pentru un tăiș mai dureros decât cel în urma căruia sângerează o rană. Este durerea nelumească în urma strivirii aripilor candorii: un câmp copleșit de coșuri industriale [...] se izbește de fantomele celor care au murit aici, asfixiați de / monoxidul de carbon și de corectitudinea politică din secolele/ trecute. [...]cu siguranță, grâul va avea gust de fontă aici.

Refugiul nu mai există. Nu se întrețese o cale de ieșire: acum sunt învins[...], nu am unde să mă ascund.

Oare la ce folos aceste știri de ultimă oră? Or breaking news vor mai avea auzători divergenți, pricepători, văzători întru luminos? Oamenii știu că Dumnezeu îi iubește așa cum sunt...


Poemele au luciu orfic: un om cu o ghitară ține albul deasupra zăpezilor / pentru a nu se ridica la cer; un neoexpresionism cu esență vizionară creștină: Dumnezeu te strigă pe nume/ și-ți face semne disperate/ cu mâna dreaptă, dorește să-ți șteargă sudoarea de pe frunte / și cuvintele din memoria pliabilă.

Aceste narațiuni lirice, cum le definește autorul, frământări din blogul zilei, exprimă realități pe care fiecare le trăim prin experiența diurnă și sunt un fel deplângeri lămuritoare pe care le decantăm în noi înșine sub formă de întrebare.  Prin hățișul zilei și în delirul covârșitor la care te supune societatea care promovează neverosimilul și distruge identitatea ființei e atât de greu să mai afli binele.

Este o poezie a lucidității, a eleganței intelectuale, o aristocrație a cuvântului cu o cârmă orientată christianic. Chiar dacă sarcasmul iese la iveală, acesta se păstrează ascuns în spațiul submers. O lume fragilă trecută pe sub condeiul viu al unui scriitor bine ancorat în realitate.

Breaking news pentru absenți...

 

 

Lőrinczi Francisc-Mihai

 

 

* Constantin Stancu, Breaking news pentru absenți,  Colecțiile revistei „Orizont  literar contemporan” Poeme, Editura Pim, Iași, 2019.

 

Revista  „Vatra veche”, nr. 7/2019, p. 28.

Lorinczi Francisc-Mihai, Năvoade, Sibiu: Ed. CronoLogia, 2021.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu