MEMORIA LITERARĂ: ZOE DUMITRESCU BUȘULENGA... Maica Benedicta... O viață: 20 august 1920 - 5 mai 2006

 

ÎNTOARCEREA DE LA MANELE LA J.S BACH

 

 

„Raiul este Împărăţia Domnului. E viaţa în spaţiul nevăzut. …”

 

Acestea sunt parte din cuvintele doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga trimise spre noi prin mărturia sinceră din prezentată de cartea „Opera încoronată” – un florilegiu semnat de profesorul Artur Silvestri, editat de Editura CARPATHIA PRESS în anul 2005.

Dar întreaga mărturie a acestei doamne a culturii române trebuie privită ca o revelaţie personală, ca o sclipire care dă sens vieţii. Personal am primit mărturia ca una necesară, încurajatoare, ziditoare. Dincolo de viaţa de zi cu zi avem nevoie să primim mesaje care să ne readucă pe pământ şi-n cer totodată, să ne facă să vedem pe Dumnezeu din partea verticală e existenţei.

Mărturia se adresează în mod direct tinerilor şi cuvintele  curg din cer…

Pentru un om care a fost învăţător (folosesc termenul pentru că aşa apare în Biblie şi el înnobilează ), academician, un om cunoscător a marilor sisteme culturale, filozofice, literare ale lumii, care a putut face o comparaţie între literaturile lumii şi între marii oameni ai scrisului, întoarcerea la Dumnezeu, ca semn de mare schimbare în bine, de schimbare a fiinţei şi a inimii, întoarcerea la adevăr, nu ca noţiune filozofică, ci ca PERSOANĂ, la Isus Hristos, este un exemplu de urmat, este acceptarea valorilor creştine aşa cum le-a lăsat Dumnezeu pentru noi, pentru binele nostru.

De la neprihănirea pe care un om şi-o poate construi în timpul vieţii la neprihănirea pe care a lăsat-o EL de la facerea lumii pentru noi, e un drum plin de lumină, iar tinerii au ce primi, dacă vor accepta mărturia ca una necesară, ca venind nu de la un om al culturii, ci ca de la un om atins de HAR.

Câteva din principiile din această mărturie trebuie primite ca exemplu de trăire cu Dumnezeu şi trebuie reţinute, pentru că au la bază valorile eterne creştine.

-      Caută mai întâi pe Dumnezeu şi neprihănirea dată de el, dincolo de sistemele sociale trecătoare.

-      Biblia este prima carte din bibliografia necesară a omului, cartea care nu poate să fie ocolită. Nici sistemul social comunist nu a putut să o evite.

-      Biblioteca este singura bogăţie, însemnând mai mult decât un loc, este locul în care ne putem regăsi ca oameni.

-      „În ultima vreme citesc numai teologie”. Căutarea Raiului prin mijloacele specifice ale lui Dumnezeu, ca viaţă în spaţiul nevăzut.

-      În lume păcatele ne copleşesc şi nici Isus nu ne mai poate apăra.

-      Ne-am înnăclăit în mocirla materiei, adoptând orizontala profitului, dar  fără rod în planul lui Dumnezeu.

-      Omul lumii este lipsit de milă, a pierdut iubirea pentru aproapele său, fără cuviinţă, adică fără respect, refuzând lumea spirituală a bisericii,  a culturii, uitând de necesităţile din jur.

-      Între carte şi mesajul primit prin Internet, se preferă cuvântul în locul imaginii, pentru că, iată: „Cuvântul este cel care rămâne şi imaginea care fuge, aceasta este răvăşitoare de minte în vreme ce cuvântul fixează”. Începem să înţelegem din acest principiu de ce unui tineri se rătăcesc, pentru că în modul acesta  „uită rugăciunea”.

-      Deşi credincioşi, totuşi tinerii au nevoie de valori, iată, paradoxul.

-      Familia este o valoare creştină absolută, ea dă coeziune.

-      Trăim vremuri critice: „E foarte greu să te întorci înapoi de la manele la J.S. Bach”. După acţiune vine şi reacţiunea!

-      Libertatea nu înseamnă a ieşi cu bâta la drumul mare, libertatea este o dimensiune interioară a omului.

-      Soluţia: omul de cultură, personalitate majoră a românilor,  care să fie înconjurat de o pleiadă de oameni de cultură, mai cu seamă de creatori, dincolo de viaţa politică trecătoare.

-      Impactul lingvistic în societate este esenţial, omul poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect, deşi românul are nevoie de modele, fiind talentat.

-      Bucuriile adevărate ale omului sunt de natură spirituală, la acestea trebuie să ne întoarcem.

-      Eminescu este o valoare fundamentală a poporului român pentru că a fost un exemplu de zbatere între credinţă şi necredinţă, la sfârşit venind la credinţă. Cu tot geniul său Eminescu a simţit nevoia să se spovedească, să se împărtăşească cu Dumnezeu. E aici un exemplu creştin profund. Şi Isus a acceptat botezul la o vârstă matură, pentru că trebuia să se împlinească tot ce este de împlinit.

-      E foarte important pentru intelectuali să aibă temelia în credinţă.

-      Tinerii au soluţia de a scăpa de ispite: Formarea platoşei spirituale, creştine, în jurul persoanei lor, care să-i apere. (Modelul este descris de Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni, capitolul VI – de aceea Biblia este cartea necesară pentru fiecare suflet).

-      A gândi pozitiv, iată chemarea fiecăruia, pentru a se putea crea noosfera spirituală, prin dragoste, pace, bucurie, lumină.

-      Singura ieşire din căderea spirituală a lumii este îndreptarea către aproapele nostru, spargerea carapacei în care ne-am închis pe fundul mării.

-      Lumea actuală are nevoie de modele, iar modele sunt chiar lângă noi, trebuie să le dăm tot creditul, dacă sunt modele creştine, să le observăm, să le promovăm.

 

Cartea prezintă şi un interviu cu doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga, un interviu realizat de Mihaela Onofrei din care înţelegem că o lume fără rădăcini este o lume fără morală. Cuvintele  de răspuns ale Doamnei sunt aproape principii de care trebuie să ţinem seama, prin apropiere de Dumnezeu, a ajuns la esenţe, formele se topesc şi rămâne aurul ideii, a gândului, ca formă de expresie a valorilor creştine:

„ – O lume fără rădăcini este o lume fără morală.

-      Dar spiritul are o mare facultate: aceea de integrare, de a face din fragmente o totalitate.

-      Eu nu înţeleg un lucru: când e atâta frumuseţe întreagă pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la fărâmituri, când eu am bucuria integrală a frumuseţii?

-      Trupul este cortul lui Dumnezeu, a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem ca pe o burată oarecare de carne. E cumplit”.

Desigur, această mărturie venită din partea unei personalităţi a culturii române şi a unui om întors spre Dumnezeu cu toată fiinţa a fost necesară şi meritul de a o prezenta este o cinste şi un serviciu pe care profesorul Artur Silvestri l-a făcut oamenilor, ca valoare de echilibru în lume, valoare peste care nu se poate trece, pentru că pământul şi cerul vor trece, dar cuvintele Mântuitorului nu vor trece.

Dar dincolo de mărturie este gândirea lucidă şi profundă a Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga, care ne avertizează că vremurile sunt similare epocii de cădere a Imperiului Roman, când șocurile provocate de venirea lui Isus în trup au dus la cădere lumii de atunci.

Întrebarea este fundamentală: „Dar cine vine la noi astăzi?”

 Întrebarea este pentru fiecare dintre noi, dacă nu am lansat-o, e vremea să ne-o asumăm.

 

„MÂNTUITORUL ESTE ÎN NOI, E LUMINA NECREATĂ ŞI NOI ÎL PIRONIM CU FIECARE CUVÂNT AL NOSTRU, RĂU SAU MURDAR.„ – iată mesajul transmis nouă de Doamna  Zoe Dumitrescu Buşulenga la 84 de ani, cândva, după o viaţă în care la final a înţeles: „Pentru mine nu există moarte”.

 

 

Toamna, 2005 -       

Foto: Zoe Dumitrescu Bușulenga

n: 20 august 1920 

d. 5 mai 2006