Ion Pachia-Tatomirescu a reușit performanța de a readuce în actualitate mesajul Drept-Zalmoxianului Donares > Dunăre din Dacia (Aethicus Ister), (re)traducând cu măiastră exactitate din limba latină în contemporana limba pelasgă > valahă (dacoromână), a înserat numeroase note care lămuresc contextul și motivațiile din acea vreme, ne-a pus la dispoziție ‒ după cum s-a mai evidenţiat ‒ un tabel cronologic relevant și complex, plus un studiu introductiv menit să ne familiarizeze cu lumea veche. O reușită culturală, aducerea la lumină a unor personalități uitate sau marginalizate reprezintă un țipăt pe un pod spiritual, între ieri și astăzi. Din păcate, vor exista cititori puțini, cartea necesită atenție, răbdare, acceptarea unei realități mai puțin cunoscute. Limbajul are amprenta originală, cuvintele sună arhaic și lectura necesită răbdare și atenție, plus erudiție și destulă inițiere în lumea veche. Sunt 708 pagini dense, istoria radiază din cuvintele vechi, mai greu de asimilat la o lectură superficială. Ar fi interesant dacă specialiștii în paleografie vor da atenție mesajului venit de pe culoarele istoriei. Rezumatul din final, cum s-a mai spus (supra), în limba (daco)română și engleză, provoacă la mai multă curiozitate. În carte, evenimentele sunt documentate bine, atent, fotografiile, hărțile, notele explicative actualizate aduc lumină în ceea ce privește ecospasmul istoric la care suntem martori.
Astfel de lucrări sunt greu de pătruns:
- Cei care au obținut titluri în domeniu, doctorate și alte asemenea, nu vor avea curajul să recunoască noile orizonturi.
- Marile puteri, în timp, au cucerit zone întregi, au asimilat și au reformulat istoria unor popoare mai mici, prin puterea armelor și a politicii promovate în interesul lor.
- Vaticanul a păstrat tăcerea asupra unor lucrări la care a avut acces din motive politice, pentru a controla lumea cunoscută în acea perioadă.
După această călătorie spirituală oferită de Ion Pachia-Tatomirescu, urmărind pe Drept-Zalmoxianul Donares / Aethicus Ister, constatăm că, într-adevăr, cu 1057 de ani mai târziu decât donaresienii Daciei, şi portughezul Fernando Magellan (Sabrosa-Portugalia cca. 1480 – 27 aprilie 1521, Mactan-Filipine), în fruntea echipajului său marinăresc, a întreprins Ocolul Pământului între 20 septembrie 1519 – 6 septembrie 1522, din acea călătorie reîntorcându-se doar 18 marinari și nava Victoria, din cele cinci nave cu care porniseră magellanienii pe mări și oceane.
De fapt,
Drept-Zalmoxianul Donares (Aethicus Ister) reface „tradiţional-zalmoxian, tot în cinci ani“, Ocolul Pământului prin nordul Americii, pe la anii 461 ‒ 465 d. H., străbătând mări și oceane, spații întinse, ceea ce pare mai mult decât interesant și incitant, „roadele“ acestei călătorii relevându-se în enciclopedia Cosmografie; anterior scrisese mai multe lucrări complexe, pătrunzătoare cercetări ale universului, „ale lumilor cunoscute“, ale mișcării elementelor planetare, integrate într-o sferă amplă de cunoaștere ştiinţifică / literară, istorică, geografică, politică, folclorică, religioasă…
O realizare remarcabilă a timpului, raportat la posibilitățile materiale și politice ale vremii sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu