DIVINAȚIILE, CULTURA ÎNTRE ILUZIE ȘI REALITATE
Cultura are mai multe fațete. Unele au o bază serioasă, științifică. Altele pornesc din dorința omului de a afla ce se petrece dincolo de aparențe. Setea de cunoaștere, curiozitatea și, mai ales, interesul au jucat un rol important. Doina Bălțat și Dumitru Hurubă au publicat la Editura Vatra Veche, în anul 2021, o carte de cultură generală, un adevărat dicționar cu un titlu spectaculos: Divinațiile, origini – evoluții – practici*. Cartea acoperă o zonă de interes pentru cititorul pasionat, el călătorind cu autorii prin istoria empirică a lumii. Este importantă divinația? Este actuală? Iată întrebări care captă un răspuns în carte. Există o listă lungă de trimiteri referitoare la problemă, cei doi s-au documentat intens, materialul adunat este masiv. Răspunsul se întinde pe 410 pagini, destul de mult pentru rezerva de timp a omului, destul de puțin pentru istoria lumii.
Divinația este, totuși, o știință. Ea se preocupă de metodele de prezicere a viitorului (sau de aducerea trecutului în prezent) prin cele tradiționale domeniului, precum oracole, preziceri, chiromanție, astrologie, deci prin mijloace cunoscute spre o zonă necunoscută. Este și o artă, arta de a descifra necunoscutul, bazată pe o pretinsă putere a unor oameni de a ghici lucruri necunoscute, ascunse percepției umane obișnuite. Cu timpul, aceste metode s-au standardizat, au intrat pe mâna unor inițiați sau șarlatani și au făcut carieră în toate vremurile. Ideea era că în spatele celui care practica divinația era un zeu! De aici și putere, puterea de a manipula, de a atinge ținte subiective, bine interesate pentru cei care le practicau și care aveau o valoare materială evidentă.
Adevărul este că divinațiile au influențat și provocat psihologia, parapsihologia, arta, filozofia, teologia, ritualurile spiritiste de orice fel. Pentru prima dată apare menționată divinația în Babilon, acolo unde exista „o poartă a zeilor”, deci legătura dintre vizibil și invizibil. Lipsa de învățătură a oamenilor a dus la dezvoltarea acestei științe oculte… Teoria matematică actuală a dezvoltat sisteme care pun în ecuație întâmplarea ca eveniment care poate influența realitatea. Între seriile simultane, dar independente, pot exista apropieri. Apoi fizica prin teoria vibrațiilor sau englantarea… Până la urmă, mintea omului a avut/ are capacitatea de a evada din real și rigoare și a plonja în lumea ascunsă de dincolo de vălul imediat al formelor. Nume importante au marcat istoria, de la Nostradamus la Edgar Cayce, sau chiar la Sigmund Freud sau Jean Piaget, ceea ce nu-i puțin.
Divinația se leagă de ocultism, o concepție despre viață care proclamă existența în creație a unor forțe supranaturale misterioase care pot face legătura cu lumea perceptibilă. Este o pseudoștiință care are ca obiect lucrurile ascunse, tainice, dincolo de percepția obișnuită.
Autorii, după o documentare destul de întinsă, se apropie de hipnoză, telepatie, premoniție, telechinezie, levitație… Doar înșiruirea acestor denumiri trezește atenția cititorului. Marile evenimente din istoria nu au scăpat de influența, iar pe unele locuri chiar de determinarea, făcută de actele de divinație. Trimiterile sunt multiple, autorii citează din cărțile de cultură generală, istorie, literatură, alte științe. Fiecare perioadă din istorie este analizată, autorii remarcând evoluția divinațiilor în funcție de epocă, de nivelul de cunoaștere, de sistemul politic de putere, de slăbiciunile umane. Influența creștinismului asupra lor a redus mult puterea acestora, dar practicile au rămas și s-au transformat. Autorii au citat din L` Estrange: „Nu este nevoie decât de obrăznicie din partea unuia și de credulitate din partea celuilalt, pentru a apela la serviciile unui ghicitor” (p.11). Ei continuă: „Această atitudine, de cinică superioritate este uneori sinceră, de foarte adesea, dacă am putea citi ceea ce se află dincolo de suprafață am afla că nu este decât un văl purtat pentru a ascunde o teamă profundă, o teamă de spirit iritată, născută dintr-o credință semi-recunoscută în puterea pe care, cu atâta ușurință, o sfidează”.
Cartea tratează, pe rând, o mulțime de practici divinatorii, are un epilog lămuritor, o bibliografie selectivă bogată, care pleacă de la istoria filozofiei oculte și abordează numeroase texte bine ancorate în cultura lumii, privind incursiunile în paranormal, dicționare de simboluri și credințe, arta ghicitului, Europa fermecată, cu legăturile dintre superstiție, rațiune, religie, tehnici ale ghicitului, enigmele morții și ale vieții, prezența spiritismului, vindecări miraculoase, legătura dintre tot ceea ce este viu și om etc.
Totuși, cartea trebuie citită doar ca o incursiune în cultura ascunsă a lumii, cea care fascinează pe cei predispuși să creadă orice.
Oamenii s-au folosit de lucruri imposibile pentru a prezice viitorul, uneori apar aspecte cinice, precum ghicitul în fecale sau în deplasarea cânilor pe străduțele cetăților vechi. Alteori, unele tehnici au influențat științele riguroase, precum scrisul de mână utilizat în criminalistică. Clarviziunea a fost abordată chiar de serviciile secrete, promovată prin persoane cu abilități speciale. Alteori, unele tehnici au fost preluate în religie.
Spectaculoase pentru omul obișnuit au rămas ghicitul în palmă, ghicitul în cafea. Pentru literatură sau pictură și, mai ales, cinema, expresiile feței umane au format cadre bine definite, pentru a exprima stări, situații, evenimente…
Pe vremea Imperiului Roman, exista o practică uzuală de a efectua sacrificii și a ghici în măruntaiele animalelor, ca o formă de comunicare cu zeii, desenând legătura dintre lumea de jos și lumea de sus. Un astfel de practicant (Spurinna) a prezis viitorul pentru Iulius Caesar, ceea ce i-a adus un anumit prestigiu, menționat și-n scrierile vremii. Iată o nouă întâmplare care a punctat societatea în antichitate.
O perspectivă aparte o au sibilinele. Grecii și romanii, în vechime, aveau un adevărat cult pentru acestea. Ciudat, aceste divinații au influențat și creștinismul, ulterior, datorită slăbiciunilor umane pentru sfera mistică a vieții, indiferent de religia practicată. Cărțile sibiline sunt cunoscute în lume, fac parte din bibliotecile care se respectă, de numeroase ori citate. Generații de femei au captat darul clarviziunii, mai ales în zona mediteraneană. Ele reaminteau despre situația muzelor sau a nimfelor, specific culturii grecești. Pe de altă parte, făceau parte din tagma preoteselor care funcționau pe lângă un templu păgân. Creștinismul a preluat, după modelul vechi testamentar, profețiile sibilelor asemănător profeților din zona iudaismului. Au fost publicate numeroase texte legate de prezența acestora în viața spirituală a societății. Capitolul dedicat acestora este interesant și acoperă viața mistică a Europei pe mai multe sute de ani, chiar Michelangelo le-a pictat pe Capela Sixtină, ca preotese acceptate. Legăturile dintre diversele civilizații, modelate de culturi diferite, sunt evidente și reflectă o lume captivă misterului.
Divinațiile s-au practicat în moduri diverse, fantezia umană generând numeroase proceduri, unele mai bizare ca altele. Rumpologia este considerată ca o pseudoștiință care se preocupă de studiul viitorului unei persoane prin cercetarea caracteristicilor fesei… Și alte practici… generatoare de bani, putere, manipulare… Se studiau mișcările sau salturile unei pisici, apoi divinația prin flori, ghicirea cu ajutorul broaștelor, a făinii, a apei, a cerii pentru sigilii, cercetarea cepei, a alunițelor sau mersul animalelor prin cetate…
Toate acestea s-au extins în folclorul popoarelor, marcând viața oamenilor, divinațiile fiind preluate în emisiunile de televiziune în mod curent, ca mod de manipulare a unor categorii de oameni. Cei care se preocupă de ingineriile sociale, aplică unele tehnici. Serviciile secrete fiind și ele preocupate de tot felul de proceduri divinatorii pentru a impune anumite situații. În mod cert, religiile din toate denominațiunile au de luptat cu aceste practici oculte.
La finalul cărții, autorii au ținut să precizeze că au fost preocupați de a transmite cititorilor informațiile necesare referitor la acele persoane preocupate de a descifra lucrurile ascunse, mai puțin cunoscute, mai ales ale viitorului. Cartea este și o incursiune în istoria lumii, în camerele puterilor care au dominat societatea. Apar lucruri inedite, ciudate, uimitoare, la limita dintre realitate și iluzie, lecturile oferind și date de cultură generală… Numeroase personalități preocupate de istorie, religie, mistică sunt citate în carte, de la Platon la Mircea Eliade, de la Eugen Celan la Ovidiul Naso Publius etc.
Sunt amintite numeroase opere scrise pe această temă, autorii au depus o muncă intensă pentru a lămuri unele aspecte interesante din viața oamenilor aflați sub presiune unui destin complex… Autorii cărții, în introducere, țin să sublinieze: „Cei mai mulți oameni cred în fenomene paranormale, precum fantome, deochi, premoniții onirice sau alte manifestări ale unei puteri supranaturale. Cu toate-acestea, chiar și persoanele care aparent resping superstițiile și refuză existența supranaturalului, cad adesea în plasa gândirii iraționale” (p. 6).
Prin divinații destinul omului s-a arătat/ arată ca unul complicat, țipătul după Creatorul care să lămurească necunoscutul, care îi este inaccesibil la un anumit timp, este definitoriu pentru limitele sale, captiv în trup, în mintea sa, în bula sa de interese, în sistemele sale de organizare socială…
Țipătul ia forme bizare, greu de definit, unele penibile, altele care s-au consolidat în științe utile: parapsihologia, sociologia, religia, matematica, fizica, studiul luminii, medicina, criminologia…
Constantin Stancu
Sept. 2021
*Doina Bălțat; Dumitru Hurubă – Divinațiile, origini – evoluții, practici, 410 pagini, Târgu-Mureș: Editura Vatra veche, 2021.
Sursa: Vatra veche, nr. 10/2021 - N. Băciuț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu