NICOLAE BĂCIUȚ - PORTRET

 

Nicolae Băciuț - scurt portret de Cristina Sava

  

Nicolae Băciuț (n. 10 decembrie 1956), poet, eseist,traducător, scriitor și jurnalist, editor de carte românească (Editura Tipomur, Nico și Editura Vatra veche, Tîrgu-Mureș),

fondator al Cenaclului „Virtus Romana Rediviva” (Bistrita,1975), Cenaclul „Hyperion” (Tîrgu-Mures, 1983, devenit din 1984 „Romulus Guga”, inițiator al Concursului de Poezie „Romulus Guga”, Tîrgu-Mureș, 1985, cu ediții anuale,fondator al revistei de cultură „Vatra veche” și „Cadran - jurnal mureșean”, membru al USR și membru în Consiliul director al UZPR, director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Mureș. Repere temporale., din punct de vedere al abordării genurilor publicistică, poezie, critică și istorie literară, memorialistică, reportaj de călătorie, monografii demonstrează activitate prodigioasă, o dăruire de sine în slujba semenilor.

Și-a început activitatea publicistică în timpul studenției la revista "Echinox", Cluj-Napoca, unde a fost redactor, apoi secretar de redacție. Reiterăm doar câteva dintre preocupările jurnalistice ale lui Nicolae Băciuț, într-o ordine aleatorie:

redactor la revista „Vatra” (1983-2003), corespondent TVR(1991-2003), redactor-sef la Editura Tipomur (1991-2003), redactor-sef la revista „Mondo bussines” (1995), redactor

cultural la cotidianul „Cuvântul liber” (1999), director la revista „Alpha” (1990), director la revista „Gura lumii” (1997-1999), redactor-șef la revista „Teatru-n teatru” (1998),

redactor-sef la revista „Ambasador” (1996-2003), fondatorul Grupului de arta religioasa Deisis (), vicepresedintele Despartamantului Central Mures al Astrei (). Membru al Cenaclului „Echinox” (1978-1982), al Cenaclului revistei „Vatra” (1981-1989), al Cenaclului „Romulus Guga” (1984-1989), Deputat în Adunarea Eparhiala Ortodoxă de Alba Iulia, din 1998, si Deputat în Adunarea Națională Bisericească din 2002, bursier al „Magazine Publishers of America”, doctorand în litere la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, Nicolae Băciuț este distins cu numeroase premii literare prestigioase, o simbolistică a aprecierii și considerației pentru o „imperială” activitate literară, jurnalistică și editorială, amintind pe cele mai concludente.

Premiile Festivalului Internațional de Poezie „Grigore Vieru (2020), Premiul pentru „Cartea de ziaristică” din partea UZPR (2018), Premiul „Eminescu” (2016), Marele Premiu pentru Poezie „Nichita Stănescu”, ediția 26, (2014), Fibula de la Suseni (2013), Premiul „Maria Ivănescu” (traducere în colaborare cu Alina Cadariu a piesei de teatru „Prieteni absenți”, de Alan Ayckbourn (2000). A fost nominalizat pentru Premiul „Oscar” în publicistică (1991), în SUA. A primit numeroase „Diplome de excelență”. A participat la lucrările Congresului Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, la Reno, Nevada, SUA (1995) și Liege, Belgia (1998). A adunat „note” de călătorie jurnalistică din SUA, Anglia, Franța, Germania, Italia, Austria, Belgia, Olanda,

Grecia, Slovenia, Serbia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia,Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Israel…

 

Câteva referințe critice:

 

“Calităţile poetice ale lui Nicolae Băciuţ sunt în afară de orice îndoială”. (C. Pricop, Convorbiri literare, 1986).

“Nicolae Băciuţ se relevă a fi un împătimit al poeziei, înţeleasă nu numai ca modalitate de exprimare a fiinţei, ci şi ca substanţă a acestei fiinţe şi, desigur, a exprimării poetice.

Poemele sale sunt structurate de un patetism sobru, adesea ţinut în frâu, spre a nu sentimentaliza, de ironie sau autoironie”.(Gabriel Rusu, Tomis, 1996).

“Poet instruit şi inteligent, sigur pe mijloacele sale,Nicolae Băciuţ se afirmă de la început şi din interior ca o voce originală în lirica tânără”. (Cornel Moraru, Vatra, 1987).

“Nicolae Băciuţ este unul din acei poeţi rari care încă din tinereţe iubeşte şi exprimă esenţe, contemplă stări limită şi o face cu calm şi sinceritate emoţionantă”. (Constanţa Buzea,

Amfiteatru, 1987).

“Provenit din grupul de la Echinox, Nicolae Băciuţ este în Muzeul de iarnă un poet interesant, îndeosebi prin fineţea scriiturii, elegantă, concisă şi cultivată. Se poate cita aproape orice. (…) Remarcabilă este ingeniozitatea metaforică. (…) Acurateţea stilistică e neîndoielnică, Nicolae Băciuţ fiind în definitiv un calofil, cu emoţii discrete, o natură aşa-zicând delicată”. (Nicolae Manolescu, România literară, 1986).

 

“Grav şi melancolic, geometru abstract al trăirilor, de un senzualism rece, uşor livresc al versurilor, Nicolae Băciuţ se înscrie, prin formulă şi tematică, în cea mai bună tradiţie a poeziei echinoxiste”. (Iulian Boldea, Ambasador, 1997).

“Ardelean prin ascendenţă şi temperament, refuzând arguţia verbală şi misticismul suficienţei existenţiale, repudiind însă neaoşismul, mai mult, pariind pe experienţele ţinând de confluenţele culturale, înşcolit fără ostentaţie, interesat de real, avid de realitate până la privirea acidă a reporterului impenitent, N.B. parcurge stadiul de la discursivitate la metafora revigorată de un sens moral, civic ori chiar (de cenu?) civilizator”. (Al. Pintescu, Poesis, 1991).

 

“Starea de urgenţă degajată şi din acest nou titlu (Nostalgii interzise) al lui Nicolae Băciuţ este cauză/efect alîncolţirii eului nevoit astfel să se retragă în faţa unei perpetue ofensive a realului”. (Cristian Stamatoiu, Vatra, 1991).

 

“După trei cărţi de poezie apărute, Nicolae Băciuţ pare a-şi fi consolidat o formulă poetică care devine interesantă în contextul a ceea ce, mai demult, numeam Biblioteca din

nord”. (Traian T.Coşovei, Contemporanul, 1992).

 

“Starea lirică, statutul cuvântului, poesisul sunt socotite fără prejudecată drept motivări principale ale discursului liric,racorduri plauzibile, necontenit reluate, la substanţa sa

intrinsecă. Biografismului sentimental ori anecdotic i se preferă unul specific, ca aventură a expresiei. Existenţialului i se conferă un înţeles legat de existenţa întru poezie, cu nimic mai

prejos, sub raportul complexităţii şi implicaţiilor umane, decât variantele sale ‘clasice’. Tânărul poet îşi divulgă sensibilitatea la nivelul elaborării lirice, aşadar nu într-un chip artificios, convenţional, alienat, ci, contrar aparenţelor, într-unul genuin. (…) Nicolae Băciuţ e un poet ce merită urmărit cu interes.”(Gh.Grigurcu, Steaua, 1986).

 

“Nicolae Băciuţ e unul dintre rarii poeţi care (pe urmele lui Nichita Stănescu) dematerializează, ‘dezîncarnează’ cuvântul dintr-o tentaţie absolutorie: poezia sa pare scrisă într-opurificată stare de rasă, transmiţând continuu o jubilaţie a gândului autarhic…” (Cezar Ivănescu, Luceafărul, 1983).

 

“(Poezia sa) atestă de pe acum o remarcabilă putere de invenţie metaforică, de conturare a unei atmosfere de notaţii adesea totale, uzând de o anume violenţă a concretului, menită

să reprime, alături de comentariul ironic şi autoironic, pornirile sentimentale.” (Ion Pop, Slast, 1982).

“Ştiinţa ambiguizării, a intersectării planului afectiv cu al discursului, este exemplară. Poemul face parte din recuzita imagistică, fiziologicul devine limbaj.” (Petru Poantă, Tribuna, 1985).

“Nicolae Băciuţ e un poet al imaginii şi închipuirii şi nu al ‘textualizării’, ceea ce ne face să credem că între mai multele modele expresive ce par a-l fi tentat, cel echinoxist rămâne

predominant.” (Marian Papahagi, Tribuna ,1986).

 

OPERA (selecție): Poezie: Muzeul de iarnă (1986); Memoria zăpezii (1989); Nostalgii interzise (1991); Casa cu idoli (1996); Manualul de ceară (2001); Poduri de umbră (ediție bilingvă, româno-maghiară, 2001); Solstițiu la Echinox (2002); Alb pe alb (2003); Anotimpul din colivie (antologie, 2006); Umbra apei (2007); Arheologia clipei (2007); Interviuri: Anotimpul probabil (1995); Curs și recurs (1997); Oglinzi paralele (1997); Babel după Babel (2000); Aproape departe (2001); N. Steinhardt. Între lumi (ajunsă la ediția a IV-a, 2016); Zona liberă (2003); O istorie a literaturii române contemporane în interviuri (2005); Jurnale: America, partea nevăzută a lunii (1994); A doua Americă (1996); Muntele Athos din Muntele Athos (2004); De la San Francisco la Muntele Athos (2004); Muntele Athos – Meteora. Via Bizanț (2006); Sacru și profan în Țara Sfântă (2006); Publicistică: Și așa mai departe (1997); Trecut provizoriu (2006); Eseuri: Nichita Stănescu. Cu colțul inimii (2006); Mihai Sin. Ierarhiile liniștii (2006); Nicu Caranica. Dincolo de noapte (2006); Credință și ortodoxie (2006); Exilul literaturii, literatura exilului (2006); Romulus Guga. Bărci în amurg (în coautorat, 2006); Literatură pentru copii: Lina lumină (1999)

 

Nota: Date preluate: Cristina Sava, Poezia lui Nicolae Băciuț, Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2021.

Foto: Nicolae Băciuț redactând revista „Vatra veche” - Deva, 12 octombrie 2022