Cronica de zi cu zi din
municipiul Gaița
Consecvent crezului său literal, Dumitru Hurubă propune cititorului cartea Fosfor și psihiatrie, un roman al
actualității imediate, apărut la Editura Vatra veche în anul 2022. Moralist și
umorist cu substanță, consacrat prin numeroase cărți dedicate perioadei de
tranziție, el ne introduce în atmosfera investițiilor necesare în localitatea Gaița, una de referință pentru perioada
de transformări haotice prin care trec, în general, localitățile din România
după „loviluția” din 1989.
Localitatea este una ipotetică, un patent literar, care coagulează starea
socială a localităților mici și mijlocii supuse regulilor economice promovate
de la centrul politic, în căutarea unui nou sens presupus posibil. Investițiile
se derulează prin Institutul Perspective,
Explorări, Licitații și Fezabilități, unul înființat special pentru
realizarea noilor obiective, pe baza fondurilor europene care vin spre românii
uniți în cuget și interese patriotice. Investițiile au nevoie și de un
aeroport, dar și de un spital. Gaița
trebuie să intre în rândul localităților reper cu „terenuri de sport în pantă”
(conform strategiilor ministeriale personale, promovate de presă). Spitalul
este musai de psihiatrie, o specialitate la modă și necesară în această
perioadă de extaz autoimpus. Viața reînvie sub presiunea unei democrații de
conjunctură, manipulată de indivizi de toate culorile politice și toate
interesele, fără a viza și interesul public. Reținem atmosfera din institutul
nou înființat: „Totdeauna ziua de marți, datorită unui miraculos mister, era
socotită ziua de lâncezeală, ziua în care cam toți colegii de birou, fie discutau
teme-flecuștețe, fie se prefăceau a fi extrem de ocupați cu ordonarea
hârțoagelor de pe birou, de prin sertare sau fișete…” (p.71)…
Titlul romanul este dat de temele abordate. Fosfor - de la necesitatea materiei prime pentru chibriturile cu
măciulie de fosfor, o investiție
strategică apărută pe valul entuziasmului investițional. Industria era
specifică societății acum câteva sute de ani, focul avea nevoie de
„dispozitive” pe măsură. Fosfor, ceva luminează în întunericul programat cu
știință și artă. Psihiatrie - de la
acțiunea cu energii nebănuite, la limita demenței sociale, ca ingredient spre
căutarea sensului pierdut în istorie. Plus că parte din acțiune se petrece în
spitalul de specialitate din „municipiu”… O nebunie de ultimă oră, la promoție „planificat”
economică.
Cum apare și pandemia, vaccinarea persoanelor se face la spitalul de
psihiatrie, dotat pentru noile împrejurări, spitalul devenind centrul de
comandă al acțiunii. O soluție socială pe măsura noilor perspective. Loc
minunat, cu dotările corespunzătoare vremii… Paradigma socială este bine
conturată și desenată de autor pentru crizele
de toate felurile. Implicate în realizarea noilor investiții sunt personajele
clasice ale scrierilor lui Dumitru Hurubă, ele se transformă - și iau noi
chipuri, și noi măști, potrivite pentru noua situație: Arhip Varvigeanu,
Ioncelul Pristache, Ruslan Victorețu, Luana Vocescu, Andricuț Strecheanu etc.
Limbajul se adaptează situației ivite, cu tente de comedie umană. Nu lipsesc
personajele feminine, ele aduc sarea și piperul în colectivul preocupat de
fenomenul investițional. Aluziile cu iz sexual abundă în vorbirea curentă a
personajelor, o pată „spirituală” în viața lor de zi cu zi, sarea și piperul
colectivului bine închegat de interese personale...
Directorul instituției este un tip aparent stăpân pe situație, mimează
autoritatea de stat cu artă și știință ocultă, de un viitor opac, directorul
Ciorloiu, nume cu rezonanță specifică, după cum ne-a obișnuit autorul. Funcția
se regăsește în numele personajului, ca detentă arivistă.
Scriitorul folosește toate mijloacele umorului: dialogul, situații, falsa
cultură, falsa credință, limbajul, numele personajelor, hilarul, ludicul,
găselnița celor suficienți și autosuficienți, amestecul de cuvinte românești și
engleze sau citate latine, povestea haioasă care dinamizează acțiunea, locul
aparte (Gaița, spitalul, institutul)
unde se desfășoară tablourile narațiunii. În vâltoarea actelor democratice,
personajele votează dacă Luana, femeia fatală din comunitatea formată ad-hoc,
este domnișoară sau nu. Un vot cu greutate și sinceritate maximă, până la
absurd.
În schema investițională din Gaița,
apare Forul, elementul care
simbolizează puterea politico-administrativă specifică, expresie a birocrației,
formalismului, superficialității și hilarului, care gestionează managementul
investițional cu forța „greierului” în dauna furnicii. Forul a fost un simbol al dictaturii, centralele industriale
ceaușiste înainte de 1989, acum Forul
poate reprezenta agențiile de dezvoltare, agențiile de plăți sau departamentele
ministerului de resort. Tradiția se păstrează, continuă, se modifică special
pentru fondurile venite de undeva, de sus, apanaj a statului paternalist venit
cu soldații sovieticii în 1944 și ulterior. El simbolizează lipsa de
responsabilitate a participanților la noile activității, numele
reprezentantului Forului este bine
coagulat prin persoana lui Viermorel, nume tip pentru acest gen de eroi ai
tranziției pe bandă rulantă.
Acțiunea se țese în jurul lui Andricuț Strecheanu, el devine directorul
noilor investiții. Dacă la început aveau ca scop realizarea unor sere și a unei
fabrici de conserve, sub presiunea birocrației și noii „viziuni” economice,
obiectivele devin o fabrică de scobitori
și una de chibrituri cu măciulie de fosfor. Noile investiții, de un banal
absolut, departe de interesul public, arată direcția în care se mișcă dinamica
socială. Umorul presează asupra realității, de aici dinamismul personajelor în
căutarea noilor situații fragile și imposibile. Personajul refuză postul de
director al structurii investiționale, dar, sub presiunea colectivului, acceptă
și devine directorul care poate trece la acțiune, un accept popular în
comunitatea de manageri ai nimicului. Era nevoie de fosfor, și-l obține din Zombia, noua destinație a investițiilor
din Gaița. O are alături pe Luana (p.
146), se va atașa de aceasta în urma delegației. Evident, Andricuț Strecheanu
(nume destinat pentru a fi director) are și o fișă, ca pe vremuri (p.144),
pentru a demonstra că este managerul de încredere, cu dosar solid, bine
verificat pe orizontală și verticală.
Umoristul, cu atenție și acribie, descrie ieșirea în lumea bună, a
globalismului antreprenorial, a localității Gaița,
municipiu de referință: „Situația s-a schimbat radical odată cu instalarea noii
democrații de tip occidental-capitalist cu unele apucături transatlantice, așa
că a început îmbăierea în lapte de vacă Milca, iar ca mămăligă folosindu-se
miere recomandată și livrată engros
de Europa Liberă”… (p.5).
În valul schimbărilor de tot felul, se trecere la disponibilizări, iar
pentru a se realiza este necesar ca disponibilizații să fie „sănătoși” (pp.
29-30)… Nu oricum, responsabilitatea față de oameni pare a fi maximă, așa se
ajunge la spitalul de psihiatrie pentru vaccinare, locul unde se adună „crema”
colectivității.
Lista celor puși pe liber vine pe canalul Forului, unii cer ca lista să fie cântată de Orfeliana, secretara
de serviciu, la dispoziția directorului. Ludmila nu apare pe listă pentru că
este blondă, are postul de
economist-grafolog, de perspectivă…
Discuțiile la spitalul de psihiatrie despre lumea în care trăiesc
personajele sunt ample, ele vizează
istoria culturii sub o notă de falsitate și ilar, cu trimiteri la texte care nu
au fost citite niciodată, doar auzite pe ici pe acolo… Malraux este „fustangiul
de la aprozar”, cel cu secolul al XXI-lea, care va fi sau nu religios - iată
întrebarea…
Sau altă trimitere de „abis” spiritual: „-Deci, domnu Varvigeanu, continuă
Ioncelul, prin poarta Raiului probabil că vei putea să-l vezi pe Moise șezând
în vreun colț de grădină, cu spatele spre Pomul Cunoașterii, spunând din când
în când: <<- Ay, Doamne-Doamne!, și cât m-am chinuit să scriu Poruncile
alea!... Că de-aș fi avut laptop –
ehe… >>” (p.43).
La spital, asistenta Tania este minunea lui Dumnezeu, viagra (adică sexi la maxim) pentru eroii de la Gaița, cea care le
administrează „blegomazin” și „feroberbitum” (p. 62), cu atenția cuvenită
pentru eroii zilei…
Spitalul pare a reda scenele de la televiziunile la modă, cu dialoguri
halucinante, cu trimiteri la „marea cultură” pentru a impresiona, cu avantajele
intrării în UE, dar numai pentru unii, cu tentele falsei politici sociale, cu
acuzații și ziceri cu ștaif. Dialogurile dintre personaje sunt savuroase,
autorul știe să puncteze pentru efecte maxime, să reia teze și ipoteze
vehiculate în mass-media pentru manipularea oamenilor, pentru a-i ține captivi
„scenaritei”, care face ravagii printre curioșii de profesie și frustrații de
serviciu…Se vorbește mult, nu se comunică ceva util…
Un roman așezat, atins de umor și ironie, scris de Dumitru Hurubă, în nota
stilului său „hurubian”, acțiunea desfășurându-se sub presiunea dialogurilor
vii, un teatru în proză despre lumea în care trăim, cu centru în municipiul Gaița… A fost un exercițiu
literar intens pentru autor, menit să-l țină în formă, chiar dacă pe unele
locuri reia unele idei din cărțile anterioare. Totul face parte din rețeta de
umor și morală abordată de scriitor. Stil pe care și l-a asumat și care a fost închegat
în cărțile sale anterioare: Rezervația de
zăpăciți (1995); Amanții gaițelor cu
cap de struț (2008); Biroul dușilor
de-acasă (2013); A.D.P., Agenția
Dușilor cu Pluta (2017); Scenarita
(eseuri, 2016) etc. Editura Vatra veche are meritul de a fi susținut cu
generozitate proiectele literare ale scriitorului, de a promova umorul și
satira ca gen aparte, cu impact pentru cititorii în căutarea identității
civice, a perspectivei în viață.
La final, avem câteva date biobibliografice despre Dumitru Hurubă, menite
să ne ofere o perspectivă literară asupra operei sale, cu trimiteri la
revistele de cultură în care au fost prezentate referințe critice despre
cărțile sale (G. Dimisianu, Mircea Mihăieș, Alex. Ștefănescu, Florentina
Hojbotă, Valentin Silvestru, Dan Culcer, Iulia Argint, Constantin Stancu, Al.
Florin Țene, Eugen Evu, Ioan Evu etc.). Dan Culcer nota la debutul scriitorului
(1986): „Textele pe care ni le propune acum Dumitru Hurubă, construite cu
economie de mijloace, încercă să mențină echilibrul estetic dificil între
realismul tenace, ironia blândă și sentimentalismul unor situații, prin
decupaje epice inteligente și prin finaluri neașteptate”… D. Dimisianu reținea,
referindu-se la comentariile TV din revista „România literară”, că textele lui
Dumitru Hurubă sunt o „cronică a vieții noastre de zi cu zi, prea adesea
covârșită de absurd și comic involuntar”…
Cu alte cuvinte, texte șampanizate, acompaniate de empatie umană și
dinamism clasic și modern, cu accente ludice…
Constantin Stancu
*Hurubă, Dumitru, Fosfor și
psihiatrie, roman, 166 pagini, Târgu Mureș: Editura Vatra veche, 2022.
Text apărut în Revista „Vatra veche”, nr. 1/2023
