Mai mulți istorici literari, critici, analiști ai fenomenului literar au
pus/ pun încă sub semnul întrebării situația presei culturale, a revistelor
tipărite pe suportul de hârtie. Tristețea, regretul sunt evidente, o lume moare
sub ochii celui care a iubit/ iubește mesajul transmis prin revistele literare
tipărite. Așa a fost educat, așa a fost tradiția literară.
Tema este de interes pentru că lumea se schimbă, „șocul viitorului” este
aici, cu toate meandrele prezentului...
Revistele nu dispar, se transformă, devin lichide, alunecoase. „Cititorul de iluzii”, cum plastic se exprima umoristul Dumitru Hurubă într-o carte a sa (cu acest titlu pertinent pentru perioada „rezervației cu zăpăciți de tranziție”), nu mai colecționează revistele în formatul tipărit, el preia aceste reviste în format electronic și le stochează/ depozitează elegant într-un fișier electronic, pe un dispozitiv electronic. Acesta e de cinci centimetri, îl porți în buzunarul pantalonilor de serviciu, puțin șifonați, puțin lustruiți în genunchi. Dispar depozitele, dispar rafturile de lemn sau de plastic. Lumea se micșorează dramatic. Revista nu mai ajunge la destinatar prin curier poștal, ea ajunge la destinatar prin email. Multe redacții au cititorii lor, aproape invizibili, dar constanți, dedicați, legați în rețea. Revistele se citesc în format electronic, direct pe sit-ul acestora, la orice oră, când distinsul receptor are timpul necesar, când are planificată ora de cultură, când poate „digera” cultură… Cine citește apelează la marile biblioteci virtuale, are acces la marile cărți ale lumii în format electronic. Intervine „lectura fără frontiere”, unele sit-uri asigură și traducerea imediată a textelor.
Revistele nu mor, se transformă brutal.
Astfel de revoluții au mai existat în istorie, ele au schimbat lumea, au
căzut imperii. Cine stăpânea alfabetul putea comunica rapid, aproape invizibil,
fără hotare. Pictogramele rămâneau agățate în piramide, temple, pietre de
aducere aminte, locuri publice. Mesajul circula împins de alfabet…
Când analizezi dimensiunea fenomenului trebuie să ai în vedere megatendințele care au pus stăpânire pe
viața socială. Ele străbat societatea cu energie, oamenii nu se pot opune,
modelează mințile, destinele, sectoare întregi cu expunere publică. Sunt
globalizatoare, vin din transformările profunde ale societății și cheamă la
schimbare. Suntem în fața circulației libere a culturi, alături de circulația
oamenilor, a tehnologiilor, a capitalurilor, a revoluțiilor și involuțiilor, a
reformelor, a războaielor. Teologii au subliniat totdeauna că aceste fenomene
sunt asemenea nașterii unui om, durerea pune stăpânire pe trupul femei, apoi
urmează eliberarea, bucuria venirii pe lume a unui om. Femeia uită de durere,
bucuria apariției unui copil este copleșitoare. Societatea suferă durerea
nașterii unei noi epoci. Medatendințele, adică utilizarea calculatoarelor,
managementul cultural, marketingul literar, schimbarea capitalelor culturale, a
centrelor de putere și financiare, toate marchează existența revistelor
culturale. Nimic, însă, nu este gratuit, schimbarea presupune și costuri:
calculatorul, programele de calculator, dispozitivele electronice, procesul de
învățare și adaptare, imprimantele etc. Noua generație intră în acțiune și prea
inițiativa din acest punct de vedere.
Nu suntem în fața unui declin de conținut, suntem în fața unui declin de
sistem, unul care era corect politic în secolul al XV-lea, și ulterior.
Lumea comunică, scrie mult, stilurile se schimbă și ele brutal. Publicul
are alt chip și el: revistele se comunică pe Internet, se citesc pe rețelele
sociale/ socializare, pe bloguri, oamenii ajung la informație. Apare
specializarea, formarea rețelelor în jurul unei reviste, cititorii. Se
comentează, se apreciază, se neagă. Se face rapid, pe bază de interes, prin
pictograme, fraze scurte, unele academice și importante.
C Stancu
*Cartea a apărut cu ajutorul Editurii Rafet și a domnului Constantin Marafet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu