RECUPERAREA LUMII LA SCRIITORUL RADU IGNA... „Dublat de inspirația scriitorului solid, cu viziune asupra lumii, autorul a făcut un tablou mai larg asupra societății în care a trăit/ trăiește și care i-a susținut existența”

 

 

Radu Igna despre recuperarea unei lumi aparent pierdute

 

Dedicat crezului său, scriitorul Radu Igna ne propune o carte despre cărți, cărțile de lângă noi, cărțile care ne fac viața mai frumoasă. Sunt note de lectură adunate în acest volum intitulat simbolic: Recuperarea unei lumi. Notele au fost publicate de Editura Marist din Baia Mare în anul 2023 și reflectă viziunea autorului asupra literaturii, a culturii în sens mai larg, o deschidere spre trecut și o detentă spre viitor.

De reținut moto-ul cărții: „Prieten sau dușman, cartea are toate calitățile unei persoane morale, ea înglobează toate bogățiile și totodată poartă toate contradicțiile. Cartea este om, ea reflectă universul și pune în mișcare lumea” (Albert Flocon, Universul cărții, p.3). Acesta trasează liniile de forță a notelor publicate, desenează peisajul spiritual al cărților analizate și fac loc imaginii autorilor care au făcut din scris pasiune, vocație, capacitatea de a mărturisi despre viață, binecuvântările care au venit din cuvintele ziditoare.

Radu Igna, romancier, profesor de meserie, a avut tactul și capacitatea de a analiza cărțile primite, a scris, meticulos și după regulile acestei meserii complicate, despre textele citite. Caietul său de note a devenit o carte a vremii, recuperând o lume aparent pierdută, niciodată abandonată. Dublat de inspirația scriitorului solid, cu viziune asupra lumii, autorul a făcut un tablou mai larg asupra societății în care a trăit/ trăiește și care i-a susținut existența. Nu are pretenția unui critic de meserie, dar stilul său sobru, realist, după canoanele clasice, i-a permis să fixeze această lume recuperată din fragmentele risipite de Dumnezeu prin fiecare autor analizat. De remarcat în subtext și portretele existențiale făcute scriitorilor. Se întrezărește și portretul autorului, un romancier cu o poziție bine definită în literatură.

Notele nu se opresc numai asupra unor scriitori consacrați, ele depășesc această limită, vizează pe cei care au evadat din timpul ce li s-a dat și au scris despre universul lor, despre evenimentele care i-au marcat, despre pasiunile care le-au amprentat existența, despre slăbiciunile lumii de ieri și de azi, despre credințele lor. Trecutul, prezentul, viitorul se împletesc în aceste note scrise cu responsabilitate de Radu Igna, o responsabilitate în fața semenilor și a timpului de după timp.

Ioan Sebastian Bara, managerul Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, la data scrierii textului, în Cuvânt înainte, de fapt prefața cărții, face o pledoarie pentru lectură, pentru cunoaștere, pentru reevaluarea spirituală a iubitorilor de carte. Trăind în universul bibliotecii, dânsul notează: „În paginile acestei cărți, Radu Igna a adunat peste 40 de evocări ale unor scriitori, mai mult sau mai puțin cunoscuți, cărora le analizează creația literară cu exigența, acribia și competența unui autentic mânuitor al condeiului” (p.5). Continuă această prefață, pledoarie pentru cultură, reținând: „Și <<eroii>> acestei cărți, dar și cititorii, îi sunt recunoscători autorului pentru că a realizat aceste portrete de scriitori care merită deplin să fie cunoscuți, apreciați și păstrați în amintire. Astfel, lumea evocată de Radu Igna nu mai este o <<lume pierdută>>, ci o lume vie care continuă să trăiască intens, să fie recuperată în sufletul fiecărui cititor” (p. 6).

La finalul cărții sunt câteva date despre autor, opera sa ilustrând un romancier serios, dedicat zonei Ardealului, meseriei îmbrățișate, aceea de dsacăl, un atent iubitor de cultură, evocând oameni, fapte, evenimente care constituie repere pentru o istorie a românilor din acest ținut. Romane ca Vâltoarea (2001), Valea proscrișilor (2004), Condamnat (2016), Nimic deosebit în timpul serviciului meu (2003), susțin memoria locului, cea care formează istoria. Viața dascălilor este bine prezentată, cu suferințele și evadările necesare, o zonă mai puțin abordată de istoria literară. Apoi, notele de călătorie din Anglia, Suedia, Turcia ne arată o altă față a scriitorului: deschiderea spre cultura universală și punțile care leagă România de lumea accesibilă, de importantele civilizații. Descoperim și monografii dedicate operei unor scriitori consacrați precum Gligor Hașa. Realitatea a constituit baza cărților sale, o spovedanie a scriitorului în fața timpului și a iubitorilor de literatură, făcută cu sinceritate și bucurie. Un realism așezat, un autor împăcat deplin cu sine, cu lumea.

De remarcat și postfața lui Istrate Petru, profesor pensionar la data scrierii, fost coleg al autorului și scriitor pasionat: „Acesta este profesorul de engleză, Rudi IGNA (Radu), un domn distins în ciuda tinereții sale, cu morga de aristocrat englez, întruchiparea gentlemanului perfect, așa cum mi-l imaginam eu din multele romane din literatura engleză pe care o înghițeam pe nerăsuflate la acea vreme” (p. 228).

Temele abordate sunt profunde: izbânda asupra morții, puterea celor fără de putere, jocul destinului, umorul care face lumea mai bună, lupta cu timpul și netimpul, destinul omului în vremuri complicate, lumea fantastică de lângă noi, pledoarie pentru viața de zi cu zi, recuperarea istoriei prin jurnale sau eseuri. Totodată sunt evocate cărțile care fixează istoria românilor, credința creștină care a format personalități marcante, poezia care are geografia ei și mirajul care schimbă perspectivele, lumea profesorilor și pasiunile acestora, a constructorilor care au ridicate baraje la modul fizic și au împins limitele umane la maxim prin suferință și sacrificiu.

Sunt evocați scriitori consacrați: Valeriu Bârgău, Cornel Nistea, Dumitru Hurubă, Nicolae Crepcia, Ladislau Daradici, Nicolae Arsenie, Francis Munteanu, Dumitru Tâlvescu etc. Sunt oameni ai credinței care au marcat comunități întregi: episcop Alexandru Mesian, preot Ioan Mihăiescu, procuror Iosif Pop, profesor Mihai Petre, Ioan Romeo Mânzală, om de știință etc.

De asemenea, sunt scriitori din județul Hunedoara, remarcați prin pasiunea lor: Voicu Lăzăruț, Camelia Ardelean, Olga Rodica Toma etc.

Putem afirma: Radu Igna în timpul serviciului său a recuperat lumea aparent pierdută, dar niciodată abandonată. Notele de lectură sunt dovada unei lumi care are identitatea ei, valorile solide care o susțin, viitorul se poate vedea dincolo de cuvintele ziditoare, neînțelegerile și orgoliile trecătoare ale oamenilor.

Nu întâmplător, Radu Igna începe această carte cu izbânda asupra morții, semn că omul poate exista și-n lumea spirituală, viața fiind mai puternică decât materia din care am fost plămădiți. Literatura a biruit prin cuvinte, mai mult decât armate întregi…

Despre Valeriu Bârgău notează: „De câte ori treburile mă chemau în orașul străjuit de cetate, cum o fac și acum, pe strada Horea la redacția Călăuzei. Îl găseam de obicei la biroul încărcat cu hârtii, lucrând alături de salariații lui, pe care-i numea colegi, scriind și ascultând cu răbdare pe vreun nevoiaș căruia i se făcuse o nedreptate și, disperat, omul a venit cu plângerea la Călăuza noastră pentru a cere ajutor” (p.8).

Despre cărțile lui Ladislau Daradici precizează: „Cititorul acestor volume va constata, în primul rând, că autorul a imortalizat propriile trăiri. În al doilea rând, concepția sa. Le-a scris pentru că oglindesc modul de viață cu sfârșitul ei neașteptat, cu filozofia moștenită de la străbuni: să trăiești cât ți-e dat cu demnitate…” (p.156).

Despre cartea lui Ioan Romeo Mânzală Tronul străbunilor din Hațeg, Radu Igna reține: „Cartea domnului profesor Mânzală este un amplu eseu scris în spiritul credinței și al științei pe care autorul le stăpânește deopotrivă, o <<încercare>> de a descifra originea și semnificația megalitului din Dealul Hațegului. Citim în Introducere: <<Este foarte greu să treci de la lucruri reale, palpabile, văzute și încercate, la cele pe care le simți și le intuiești, pe care le poți pipăi doar cu mintea. Îți dorești să comunici cu altă lume pe care nu o vezi, dar o simți ca și cum ar fi aievea>> ” (p.45).

Despre prozatorul Cornel Nistea, referindu-se la romanul Întâlnirile mele cu Orlando (2012), Radu Igna ține să sublinieze: „Romanul reflectă criza profundă a societății comuniste, impasul ideologic și moral la care s-a ajuns. Narat la persoana întâi, îl are ca protagonist pe Horațiu Inochențiu Codru, prozator, sociolog, și artistul plastic Orlando, apreciat în țară și străinătate. Scene întregi din roman reflectă rolul creației artistice, cu precădere ale artistului plastic” (p.13).

Umorul reprezintă modul în care lumea se scutură de zgurile care o afectează. La prozatorul Dumitru Hurubă, Radu Igna reține titlurile cărților care o linie directoare în labirintul vieții: Rezervația de zăpăciți (1995), Scuzați că ne-am cunoscut (2017), Aranka-Neni sau canapeaua cu scârț (2012); Fosfor și psihiatrie (2022), dar și atmosfera pretinșilor intelectuali, tehnocrați de viță veche: „Buni, răi, cum suntem, intelectualii biroului nostru, formăm un colectiv de oameni ai muncii strâns-uniți în jurul șefului de birou. Așa se vede dinspre celelalte birouri. Realitatea e că ne suportăm cu stoicism zâmbindu-ne circumstanțial, și abia așteptam să se termine programul” (p.78)  

Autorul este atent și cu poeții, reține versuri profunde, semnificative.

Nicolae Crepcia: „în grădina cu morți/ va răsări cândva o floare de piatră/ cu numele meu” (p.114).

Claudiu Șimonați: „Poetul vrea minunea să-și asume/ Când într-un stih descoperă o lume” (Sentimente într-un vers, p.94).

Ion Urdă: „Sisifi moderni cu viața simbolic bolnavă,/ pentru noi urcușuri va fi mereu în van/ mereu o altă cale spre un alt vis” (p.109).

George Achim: „singurătatea parcă are voce/ și de întuneric umple încăperea/ unde eu scormonesc prin amintiri” (Vocea singurătății, p. 179).     

Am putea cita din aceste note de lectură, cartea este o pledoarie pentru recuperarea memoriei, adeseori atinsă de ruginile veacului, oamenii sunt acolo, Radu Igna îi vede și surprinde momentul în care sufletul lor este străbătut de un fulger divin. În felul acesta, istoria devine mai frumoasă, o carte prinde aripi, cuvintele înmuguresc…

 

 

Constantin Stancu

Iunie 2023

 

*Radu Igna, Recuperarea unei lumi: note de lectură, 233 pagini, Baia Mare: Editura Marist, 2023 (prefața Ioan Sebastian Bara; amintiri Petru Istrate; scriitori prezentați și autori: Valeriu Bârgău, Cornel Nistea, Constantin Stancu, Ioan Barb, Miron Simedrea, Ioan Romeo Mânzală, episcop Alexandru Mesian, Teresia Bolchiș Tătaru, Corina Burlan, Istrate Petru, Ovidiu Vasilescu, Dumitru Hurubă, Ioan Velica, Romulus Tot, Claudiu Șimonați, Florica Gobjilă Barbu, Miron Țic, Ion Urdă, Nicolae Crepcia, Romulus Urs, Mihai Petre, Voicu Lăzăruț, Olga Rodica Toma, Camelia Ardelean, Maria Tătulea-Codrean, Ladislau Daradici, Dumitru Tâlvescu, Cornel Olariu, George Achim, Csiki Zoltan, Duluceac M. Ion, Daniel Dragomirescu, Nicolae Arsenie, Mihai Cojocar, Francisc Munteanu, Ioan Drăghici, Stoica Genu Iosif, Pop Iosif, Ion Stegărescu, Preot Ioan Mihăiescu).         

Text apărut în revista „Vatra veche”, nr. 6/2023