Valoarea omului?
În vechime, acum aproape 3500 de ani, după cum citim în Vechiul Testament, oamenii erau prețuiți după modul de prețuire a vremii, în sicli (0,6 grame argint). Un bărbat era mai prețuit ca o femeie, cel matur avea un preț mai mare (cincizeci sicli), iar cei în vârstă prețuiau mai puțin, au trecut de șaizeci de ani (15 sicli). Prețuirea era făcută unui popor de oameni analfabeți, violenți, mulți se culcau cu animale sau între ei, aveau mai multe neveste, chiar și incestul era prezent, dezorganizarea era evidentă. Era un popor organizat în triburi care aveau tendința să se unească, să se coaguleze într-un popor. Deci un om avea o valoare. Moise a introdus, la inspirație divină, aceste reguli. Prețuirea, pentru cel sărac, fără resurse, era la mâna preotului (era teocrație, nu democrație). Era nevoie de o rigoare și norme sociale pentru a disciplina oamenii care urmau să formeze o comunitate, poporul.
A venit Iisus, El s-a împotrivit „afacerilor” făcute de evrei cu Dumnezeu,
a desăvârșit/ împlinit Scriptura. Când s-a atins de afacerile de la Templu, era
deja la început de numărătoare creștină, anul treizeci aproximativ, liderii
religioși l-au eliminat, le strica jocurile de avere. Iisus s-a lăsat judecat
și prețuit. Treizeci de arginți, conform profețiilor biblice. Nimic în plus,
nimic în minus. După ce Iisus a acceptat această prețuire, pe Cruce, a afirmat:
„Tată, iartă-i că nu știu ce fac!…”. Așa a ajuns viața mea și a ta de
neprețuit, imposibil de prețuit de oameni. În Ochii lui Dumnezeu avem o valoare
care nu se putea plăti omenește. Am intrat în epoca Harului și Adevărului.
Normele sociale vechi (peste 613 norme, greu de respectat de un om) au fost
înlocuite de o normă accesibilă oricui: Iubește pe Dumnezeu și pe aproapele tău
ca pe tine… Sau cu alte cuvinte: „Tot ceea ce vor să-ți facă ție oamenii, fă-le
tu!” Deci se putea aplica noua normă, oricine știe ce așteaptă de la cei din
jur, de la comunitate. Acum trăim într-o societate informatizată, al Patrulea
Val, bazat pe Inteligența Artificială, un „utilaj” pentru mintea umană. Este
altceva. Valoarea mea și a ta este de neprețuit. Chiar dacă Parlamentul, cu
100% din voturi, decide că nu am dreptul la o anumită felie de viață (drepturi
democratice), există o Constituție care corectează voința oamenilor de a călca
în picioare alți oameni. Constituția este rodul experienței umane de-a lungul
vremii, a presiuni puse de Dumnezeu pe cei care cred că pot face orice afaceri
cu viața omului, chiar și când ajung la butoanele sociale.
În altă direcție, se afirma că omul, de „frica morții”, respectă și aleargă
după o viață mai bună (principiul: ACUM și AICI), ține regim alimentar, vrea o
mașină mai bună, cu facilități, dispozitive de uz casnic și uzual, merge la
băi, la tratamente medicale, sport…
Probabil, sunt unii alergați de frica morții. Omul,însă, trebuie să știe de
„frica de Dumnezeu”, adică să împlinească ceea ce i-a cerut Creatorul. Intrat
în trup, omul intră și-n Academia lui Dumnezeu, el trebuie să facă doar ceea ce
este stabilit în dreptul lui, să respecte Evanghelia: să-și facă o familie, să
crească bine copiii, să aibă o meserie din care să trăiască, să ajute pe
aproapele lui, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce a primit
(închinarea), să-și vadă de Calea sa, primită prin Iisus etc. Iată că noua
normă divină, bazată pe Evanghelie, are altă paradigmă. Plus că moartea, este o
trecere în altă viață, când vom primi un alt trup (de slavă), deci vom continua
pe alte coordonate, de Dumnezeu știute.
Frica de Dumnezeu, scrie la Scriptură, este începutul înțelepciunii…
Oricum, moartea nu este în controlul omului, trăiește, omule, cât i-a scris
Dumnezeu în Codul Genetic, acolo unde s-a și semnat Creatorul… Am fost făcuți după Chipul și Asemănarea
SA.
O seară cu puțină filozofie biblică, cu gânduri…
În grădină, roșiile tind să se coacă, să avem rod…
© Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu