miercuri, 3 iulie 2024

Fotbalul, standard de viață sau nedeie

 

Ieri, 2 iulie 2024, echipa de fotbal a României a părăsit Campionatul European de Fotbal – 2024. A fost învinsă de Olanda cu 3-0. A fost o campanie interesantă. În timp ce acasă politicienii se străduiau să dezbine românii, în Germania fotbalul unea românii. Au participat câteva zeci de mii la fiecare meci, peste 30.000 microbiști, ceea ce demonstrează că nivelul de trai a crescut pentru români. De văzut și reacția Comisiei Europene care a atras atenția României pentru deficitul bugetar, imediat după meciul pe care l-am câștigat cu Ucraina. Atunci a fost 3-0 pentru noi. Ucraina era o echipă din est…

Echipa de fotbal ne-a trezit la realitate. Fotbalul este o mare afacere bazată pe iluzia de fotbal, UEFA/ FIFA nu vor renunța la rețeta financiară profitabilă, mai ales că prezența Olandei înseamnă mult din acest punct de vedere. Olanda s-a opus intrări în Schengen și vrea portul Constanța, reacție de țară care a avut colonii. UEFA nu va renunța la dominație, puterea ei este peste puterea unor state.


Un meci de fotbal se câștigă și prin cinism. Au fost câteva momente care arată că Vestul nu va ceda Estului avantajele venite din astfel de evenimente, eronat numite sportive.

La început de meci, Hagi a fost lovit cu cotul în cap, a sângerat, a fost în careu. Așa a fost blocat. În prima repriză Mogoș a fost faultat intenționat, cu cinism de un adversar, aproape de colaps, nu mai putea respira. Olandezul nu a fost eliminat, nici nu a primit cartonaș galben, nimic. Faultul a făcut parte din strategia adversarilor, cum fundașul nostru titular a fost suspendat, am găsit o soluție viabilă fizic, dar asta nu convenea. Eliminarea din joc a lui Mogoș a permis dezechilibrarea echipei în apărare. Așa se scrie istoria. După meci, antrenorul Olandei a recunoscut că asta a fost slăbiciunea echipei noastre. Știa că asta trebuia făcut. Și au făcut-o. Nu s-a înțeles reacția arbitrului, pasivă.

La o fază în repriza a doua, Alibec pasează bine spre Mihăilă, arbitrul oprește faza deși putea fi decisivă, atacantul nostru scăpase singur spre poarta Olandei și era doar 1-0 pentru Olanda…

Marile echipe câștigă și prin cinism, sistemul o permite. Cum ar fi arătat meciul dacă am fi beneficait de o lovitură de la 11 metri, ei jucau în 10 fotbaliști, fazele puteau curge bine în favoarea noastră. La golul trei, în teren, chiar în careul nostru, se afla o gheată de fotbal/ adidași. Normal ar fi fost ca arbitrul să oprească meciul. Cum o fi ajuns obiectul acolo?

Ne vom întoarce la fotbalul nostru cel de toate zilele, cu Gigi Becali pe post de filozof. Pentru el echipa națională trebuie să-i promoveze jucătorii, să-i poată vinde bine,m să facă el bani, să domine. Nu vrea tineri în echipă sa, el e patronul, șeful, face doar ce vrea cu banii lui, nu? De ce tineri sub 21 de ani în echipă. Dacă nu joacă la nivel și intensitate, cum pot crește acești tineri? De unde jucători cu experiență? Deși e parte din federația de fotbal și aderat la regulile naționale, FCSB, prin șeful lor, sfidează orice regulă. Viziune de ev mediu, de stăpân de iobagi. Din păcate, jurnaliștii din televiziuni îi fac jocul pentru rating, tot pentru bani, promovând strategii de evul mediu.

Am câștigat o echipă. Cât mai țin aceste bucurii naționale?

Nu poți avea succes numai cu sufletul, cu munca, cu cinstea. E nevoie de strategii bine gândite prin care, investiția în fotbal să fie gândită strategic. Noi am mers doar pe partea privată, patronii investesc doar în ceea ce le aduce profit imediat. La copii și juniori este lipsă de civilizație, fără antrenori pregătiți, fără psihologi, medici, fără context necesar performanței. Unele comunități locale investesc în infrastructură. Bine și asta. Investiția, însă, este în oameni. Cine o face? Ea începe de la 10 ani cel puțin. Din acest motiv, un jucător român este vândut pe 2-5 milioane de euro. Unul olandez pentru 60-80 milioane de euro. Managementul resurselor umane rămâne o mare enigmă în societate românească.

Gânduri de microbist de ocazie, fără bagaje, în fața televizorului.  


A notat C. Stancu ©

 

 

             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu