Două nume: Dosoftei şi Eminescu. Un singur
instrument: limba română.
Dosoftei un nume în epocă, a luat în serios
sarcina care îi revenea şi a tradus Psalmii
(Davidieni) din Sfânta Scriptură în limba română. Traducerea unui text
biblic este o îndeletnicire foarte grea, o piatră de încercare pentru orice
traducător, pentru orice popor, limba ebraică veche are multe meandre, este
uneori dificil de abordat, nu sunt puse în lumină toate secretele ei, are o
logică lingvistică rară, neuzuală pentru un european. Ceva este totdeauna
altfel (sucit) la evrei, o limbă care pregăteşte capcane pentru un literat
autentic.
Traducând psalmii, Dosoftei (1624-1693) a
reformat din interior limba română, a propus teme noi, a pus bazele unui
edificiu poetic şi a descoperit geniul românesc. Dosoftei anunţă astfel pe
Eminescu. El a fost primul mare poet român, el a fost şi un teolog deosebit, a
adus noutăţi, a propus direcţii şi a avut curajul să dea o variantă românească
a psalmilor. În psalmii lui Dosoftei se simte Hristos cel Înviat, Cel care ne-a
lăsat Evanghelia, există un spirit creştin în această traducere. Privind în
contextul european care a respectat regulile logicii ebraice, un context marcat
de raţionalismul lui Aristotel, promovat de linia catolică sau reformată,
uneori, demersului poetului român este original, propune soluţii noi. El se
detaşează de Jan Kochanowscki (Polonia) sau de Clément Marot (Franţa), un duh
special pune în mişcare materia fină a psalmilor. De asemenea, Adrian Botez, autorul cărții Dosoftei - vestitorul lui Eminescu, (Ed. Rafet, 2014) declanşează un demers special: Dosoftei a fost un geniu din perspectiva
timpului în care a trăit, el a pregătit calea pentru Eminescu, un capăt de drum
în literatura română (Aminul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu