MIRACOLUL
BINE TEMPERAT
Poveşti şi povestiri pentru copii ne transmite Daniela Ghigeanu în cartea
sa „Tolba Fermecată” sau „The Ensorcelled Satchel” (în limba engleză),
carte apărută la Editura Contrafort – Craiova, 2009, aceste scrieri fiind
sub semnul iubirii aşa cum susţine Gheorghe Dăncilă în prefaţa la carte. Iubirea
pentru copii, o iubire necesară în
vremuri de cădere, o iubire explicită pentru autoarea cărţii. Motivul este unul
spiritual, nobil şi copii au nevoie de modele, de încurajare şi de exersarea
valorilor spirituale la nivelul lor de înţelegere, aparent limitat de vârstă,
dar nelimitat de candoare şi prospeţime.
Autoarea însă pune accentul pe modestie în cuvântul său de început şi trimite mintea copiilor spre munca albinei, smerită şi plină de rod, uneori uitată de noi toţi, dar harnică ...
„Oftează albina, trecând din floare
în floare … S-a ostenit ziua întreagă cântând prin poiană, adunând picuri de
soare…”.
Povestirile au o anumită poezie, pentru că asta aşteaptă cititorul cel mic,
au o anumită limpezime şi curgere firească, precum zborul albinei, iar scopul
este de a obişnui cu pacea necesară, cu smerenia, cu iubirea, elemente
esenţiale pentru viaţă ca viaţă.
Daniela începe călătoria invitând copii în Oraşul de Aur, propune prietenie, remarcă simfonia albă a ninsorii,
sau redă povestea unui pui de vulpe, ori povestea discretă a motanului vărgat
şi a prinţesei simeze, ori a prinţesei din bordei, o tânără atinsă de miracol
şi împlinind visele fetelor când ele visează la castele, la prinţ, la
sărbătoarea destinului, aşa cum stă bine într-o povestire spusă liniştit şi
curat copiilor de o povestitoare invizibilă, dar protectoare şi grijulie.
Povestitoarea este acolo, în spatele draperiei de cuvinte şi glasul ei aduce bucuria
unei întâmplări cu final fericit.
Daniela Ghigeanu începe locul adevăratei povestiri: Oraşul de Aur, acel
oraş în care am vrea să trăim, unde oameni şi îngeri realizează minunea.
Autoarea provoacă minunea pentru că într-o poveste totul este posibil şi pentru
că idealul este realizabil când
intervine Împăratul Luminilor.
Simbolurile, mişcarea de ansamblu a personajelor perfecte vin din lumea
credinţei, a valorilor creştine, din păcate autoarea apelează mai mult la
tradiţie şi nu la scrierea biblică propriu-zisă, scriere care i-ar fi oferit
mai multe posibilităţi de a duce firul povestirii spre un loc cu adevărat luminos.
Dar povestea deşi destinată copiilor, trimite, în felul ei simplu, dar nu
simplist, la opera Sfântului Augustin despre „Cetatea lui Dumnezeu”. În mod evident autoarea mizează pe valorile
creştine tradiţionale, pentru a învălui fiinţa celor mici într-o aură
miraculoasă. „ Îngerii se şi apucară de
treabă, cu zelul care îi caracterizează. Locul construcţiei era deja stabilit.
Ţinutul în care avea să fie ridicat marele oraş se numea Pacifida, pe locul unde se găseşte astăzi continentul european. Era
acolo o ţară minunată, prosperă, cu oameni blonzi, înalţi şi inteligenţi, cu o
curiozitate vie, înclinaţi spre cercetare şi artă. Ţara era guvernată de oameni
alături de îngeri”.
Autoarea doreşte o vindecare morală a lumii noastre afectată de păcat,
insistă pe idei înalte ca prietenia, modestia, relaţii normale şi liniştite
între oameni, pe armonia şi înţelegerea personajelor propuse a da viaţă povestirilor,
pe o muzicalitate internă a textului şi a scrierii, ca temă, pe lumea
vietăţilor care nu cuvântă dar care au atâtea de a ne transmite prin
sinceritate, onestitate, punctualitate, sacrificiu, răbdare …
Vulpişor reuşeşte să evadeze dintr-o stare de pericol şi se salvează prin
energia naivităţii sale, prin întâmplare fericită ivită celor care acţionează.
Fata din bordei ajunge la palat, e un drum a visului realizat, a celei care ştie să aştepte ca Dumnezeu să
lucreze în viaţa ei, e lumea compasiunii, a empatiei care dă rezultate pentru
cei care rămân smeriţi, păstrându-şi frumuseţea interioară.
Povestirea de final e una a biruinţei binelui asupra răului: „ Iată că bunul Dumnezeu răsplăteşte cu
prisosinţă bunătatea, modestia şi nevoinţa omului. Nicio rugăciune nu rămâne
fără răspuns şi nicio faptă bună nerăsplătită!”
Într-o lume contemporană în care copiii sunt agresaţi, autoarea aduce în
contrapondere, ca rezolvare a problemelor copilăriei, uneori nevăzute,
bunătatea …
„Simfonia albă trăieşte în fiecare
fir de iarbă, în albul pietrei de râu, în scoarţa stejarului, în Poarta
Sărutului, în pântecul mamei, acolo unde se zămisleşte o nouă fiinţă. Ea a
reuşit să învingă răul şi ne veghează cu înţelepciune paşii …” (Simfonia albă ).
Fiecare text din carte are şi o variantă în limba engleză, povestea are
deschidere spre alte inimi şi obişnuieşte micul cititor - şi nu numai, cu
abilitatea de a comunica spre alte spaţii culturale, spre alte lumi, Oraşul de Aur
este acolo, aşteaptă, sub semnul iubirii …
Daniela Ghigeanu îi vrăjeşte pe copii cu muzica discretă a miracolului bine
temperat …
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu