Testament
Ce aș putea să vă las?
Trupul se-ntoarce în sunetul de ghitit spre steaua de pământ,
spre gura ei cu o mie de guri.
Mintea rămâne agățată în magnetice măști.
Cuvintele vor picura de pe degetele doctorului
care îmi va căuta pulsul pentru ultima dată,
ochii vor fi mari, vor încăpea noile mall-uri,
noile califate, noile parcări suspendate,
noile mori de vânt și mercenarii de lux.
Amprenta sângelui meu pe ultima filă,
discretă ca o insectă prinsă între
ultima copertă și fila albă.
Sunt scrise acolo numărul de telefon, codul genetic,
parolele pentru conturi ieftine,
numere de neînțeles, pierdute între alte numere.
Și care va fi prețul corect?
Olarul se va duce pe același deal verde,
va săpa, va lua pământ sângeriu și maleabil
pentru a-mi face o altă inimă bună la toate,
pe roata lui veche de meseriaș cu mâinile de pământ.
Veșnicia începe cu primul țipăt!
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu