Poezia în
răcoarea dimineții
Nu-mi
spuneți că nu vă place poezia, ay, nu-mi spuneți...
Când
scriu sau o citesc, știu sigur că există Dumnezeu,
i-am
văzut umerii, deși am uitat imediat,
nu
pot explica acesta, nu o pot dovedi.
În
fiecare poem există o dimineață răcoroasă,
îngeri
care potrivesc cuvintele la locul exact,
pentru
a nu sări din armonia haosului.
În
fiecare poem există cuvintele unui individ
care
a mărturisit că a le-a folosit când a vorbit
cu
animalele sau florile, deși noi credem că ele nu înțeleg sensul.
Apoi
au venit barbarii, acești urlau într-o limbă aspră,
cuvintele
s-au ciocnit unele de altele într-un aer încărcat de aureole,
au
luminat astfel poemul.
Constantin Stancu©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu