Piper şi suflete
Pe hărţile vechi sunt îngeri noi cu aripi lichide,
nu înţelegem punctele cardinale rătăcite între satrapi şi cămile.
Iată, dansatoarea se sprijină pe un măr,
cuceritorii înnebunesc, îşi feresc faţa de suflete sclavilor şi de piper.
Mirarea persistă în arcadele dimineţii,
pe hărţile vechi sunt însemnate viitoarele ţări de care atunci nu auzise nimeni…
Magellan este în fiecare din noi când visăm,
vine seara şi nu ne putem refuza timpul şi magneţii moi.
La final, cuvântul poartă în sine o corabie cu pânze albe
pe care Dumnezeu a pictat chipul omului.
Piper şi suflete: ziua fumegă în braţele lui Magellan,
într-o zi paralelă, scrisă-n în calendarele divine…
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu