Negru pe negru şi Nichita Stănescu stând
lângă porţile luminii cum a scris,
nonsensul ca sens, direcţia printr-o deltă cuantică,
miracolul poeziei ca o bicicletă furată de Picasso,
plus bestia de la colţul străzii care râde de poeţii uitaţi…
Materia precum o hemoragie în spirit,
suntem dependenţi de cenzor, de magistrat, de copist,
plus femeile cu o mie de sâni, compensând cei o mie de ani
de singurătate.
Mamele poeţilor nasc imagini,
mamele dascălilor teme aburind în criza sinelui,
mama moarte naşte poeme…
