„Raiul este Împărăţia Domnului. E viaţa în spaţiul nevăzut…”.
 |
| Foto Mediafax |
Acestea sunt parte din cuvintele doamnei Zoe Dumitrescu
Buşulenga trimise spre noi prin mărturia sinceră din prezentată de cartea Opera încoronată – un florilegiu semnat
de profesorul Artur Silvestri, editat de CARPATHIA PRESS, 2005.
Dar întreaga mărturie a acestei
doamne a culturii române trebuie privită ca o revelaţie personală, ca o
sclipire care dă sens vieţii. Personal am primit mărturia ca una necesară, încurajatoare,
ziditoare. Dincolo de viaţa de zi cu zi avem nevoie să primim mesaje care să ne
readucă pe pământ şi –n cer totodată, să ne facă să vedem pe Dumnezeu din partea
verticală e existenţei.
Mărturia se adresează în mod
direct tinerilor şi cuvintele curg din
cer parcă.
Pentru un om care a fost
învăţător (folosesc termenul pentru că aşa apare în Biblie şi el înnobilează) ,
academician, un om cunoscător a marilor sisteme culturale, filozofice, literare
a lumii, care a putut face o comparaţie între literaturile lumii şi între marii
oameni ai scrisului, întoarcerea la Dumnezeu, ca semn de mare pocăinţă, de schimbare
a fiinţei şi a inimii, întoarcerea la adevăr, nu ca noţiune filozofică, ci ca
PERSOANĂ, la Isus Hristos, este un exemplu de urmat, este acceptarea valorilor
creştine aşa cum le-a lăsat Dumnezeu pentru noi pentru binele nostru.
De la neprihănirea pe care un om
şi-o poate construi în timpul vieţii la neprihănirea pe care a lăsat-o EL de la
facerea lumii pentru noi, e un drum plin de lumină, iar tinerii au ce primi,
dacă vor accepta mărturia ca una necesară, ca venind nu de la un om al culturii,
ci ca de la un om atins de HAR.
Câteva din principiile din
această mărturie trebuie primite ca exemplu de trăire cu Dumnezeu şi trebuie
reţinute, pentru că au la bază valorile eterne creştine.
-
Caută mai întâi pe Dumnezeu şi neprihănirea dată de el,
dincolo de sistemele sociale trecătoare.
-
Biblia este prima carte din bibliografia necesară a
omului, cartea care nu poate să fie ocolită. Nici sistemul social comunist nu a
putut să o ocolească.
-
Biblioteca este singura bogăţie, însemnând mai mult
decât un loc, este locul în care ne putem regăsi ca oameni.
-
„ În ultima vreme citesc numai teologie. „ Căutarea Raiului prin mijloacele specifice
ale lui Dumnezeu, ca viaţă în spaţiul nevăzut.
-
În lume păcatele ne copleşesc şi nici Isus nu ne mai
poate apăra.
-
Ne-am înăclăit în mocirla materiei, adoptând orizontala
profitului, dar fără rod în planul lui
Dumnezeu.
-
Omul lumii este lipsit de milă, a pierdut iubirea
pentru aproapele său, fără cuviinţă, adică fără respect, refuzând lumea
spirituală a bisericii, a culturii,
uitând de necesităţile din jur.
-
Între carte şi mesajul primit prin Internet, se preferă
cuvântul în locul imaginii, pentru că, iată, : „ Cuvântul este cel care rămâne
şi imaginea care fuge, aceasta este răvăşitoare de minte în vreme ce cuvântul
fixează. „ Începem să înţelegem din
acest principiu de ce unui tineri se rătăcesc, pentru că în modul acesta „ uită rugăciunea „
-
Deşi credincioşi totuşi tinerii au nevoie de valori,
iată, paradoxul.
-
Familia este o valoare creştină absolută, ea dă
coeziune.
-
Trăim vremuri critice: „ E foarte greu să te întorci înapoi
de la manele la J.S. Bach „. După acţiune vine şi reacţiunea.
-
Libertatea nu înseamnă a ieşi cu bâta la drumul mare, libertatea
este o dimensiune interioară a omului.
-
Soluţia: omul de cultură, personalitate majoră a
românilor, care să fie înconjurat de o
pleiadă de oameni de cultură, mai cu seamă de creatori, dincolo de viaţa politică
trecătoare.
-
Impactul lingvistic în societate este esenţial, omul
poate trăncăni la nesfârşit, dar fără nici un efect, deşi românul are nevoie de
modele, fiind talentat.
-
Bucuriile adevărate ale omului sunt de natură
spirituală, la acestea trebuie să ne întoarcem.
-
Eminescu este o valoare fundamentală a poporului român
pentru că a fost un exemplu de zbatere între credinţă şi necredinţă, la sfârşit
venind la credinţă. Cu tot geniul său Eminescu a simţit nevoia să se
spovedească, să se împărtăşească cu Dumnezeu. E aici un exemplu creştin
profund. Şi Isus a acceptat botezul la o vârstă matură, pentru că trebuia să se
împlinească tot ce este de împlinit.
-
E foarte important pentru intelectuali să aibă temelia
în credinţă.
-
Tinerii au soluţia de a scăpa de ispite: Formarea
platoşei spirituale, creştine, în jurul persoanei lor, care să-i apere. (
Modelul este descris de Apostolul Pavel în Epistola către Efeseni, capitolul VI
– de aceea Biblia este cartea necesară pentru fiecare suflet)
-
A gândi pozitiv, iată chemarea fiecăruia, pentru a se
putea crea noosfera spirituală, prin dragoste, pace, bucurie, lumină.
-
Singura ieşire din căderea spirituală a lumii este
îndreptarea către aproapele nostru, spargerea carapacei în care ne-am închis pe
fundul mării.
-
Lumea actuală are nevoie de modele, iar modele sunt
lângă noi, trebuie să le dăm tot creditul, dacă sunt modele creştine.
Cartea prezintă şi un interviu cu
doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga, un interviu realizat de Mihaela Onofrei din
care înţelegem că o lume fără rădăcini este o lume fără morală. Cuvintele de răspuns ale Doamnei sunt aproape principii
de care trebuie să ţinem seama, prin apropiere de Dumnezeu, a ajuns la esenţe,
formele se topesc şi rămâne aurul ideii, a gândului, ca formă de expresie a
valorilor creştine:
„ – O lume fără rădăcini este o lume fără
morală.
-
Dar spiritul are o mare facultate: aceea de integrare,
de a face din fragmente o totalitate.
-
Eu nu înţeleg un lucru: când e atâta frumuseţe întreagă
pe lume, cum pot să mă duc să mă uit la fărâmituri, când eu am bucuria
integrală a frumuseţii?
-
Trupul este cortul lui Dumnezeu, a spus Pavel. Ce facem
noi cu el? Îl expunem ca pe o burată oarecare de carne. E cumplit”.
Desigur că această mărturie
venită din partea unei personalităţi a culturii române şi a unui om întors spre
Dumnezeu cu toată fiinţa este necesară şi meritul de a o prezenta este o cinste
şi un serviciu pe care profesorul Artur Silvestri îl face creştinismului, ca
valoare de echilibru în lume, valoare peste nu se poate trece, pentru că
pământul şi cerul vor trece, dar cuvintele Mântuitorului nu vor trece.
Dar dincolo de mărturie este
gândirea lucidă şi profundă a Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga, care ne avertizează
că vremurile sunt similare epocii de cădere a Imperiului Roman, când zguduirile
provocate de venirea lui Isus au dus la cădere lumii de atunci.
Întrebarea este fundamentală: „Dar
cine vine la noi astăzi?”
Întrebarea este pentru fiecare dintre noi,
dacă nu am pus-o, a venit vremea... Scriptura ne transmite mesajul celei de a
doua veniri a Mântuitorului. Pentru judecată.
„MÂNTUITORUL ESTE ÎN NOI, E LUMINA NECREATĂ ŞI NOI
ÎL PIRONIM CU FIECARE CUVÂNT AL NOSTRU, RĂU SAU MURDAR”- iată mesajul transmis
nouă de Doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga
la 84 de ani, după o viaţă în care la final a înţeles că „pentru mine nu există
moarte”.
Constantin
Stancu
