Dumitru Velea - CULTURA CA PUTERE... Portret la „pragul de sus”...

 

Dumitru Velea și cultura ca putere

 

Dumitru Velea a declanșat în Valea Jiului un adevărat fenomen cultural prin revista „Banchetul”. Scriitor de ținută, harnic, atent la „pragul de sus” (pentru a-l cita), el promovează literatura de valoare, este implicat în bătăliile spirituale ale vremii, are curajul unor decizii tranșante. Este scriitor, eseist, dramaturg, editor, critic de artă, organizator de evenimente spirituale unice. Poet până în ultima celulă a cărnii sale, el trăiește la maxim vremea tranziției sale înspre o altfel de lume.

Dumitru Velea este de peste 30 de ani preşedinte al Fundaţiei Culturale “Ion D. Sîrbu” Petroşani (1991); de asemenea este consilier editorial al Editurii Fundaţiei Culturale „Ion D. Sîrbu” Petroşani (1991). Redactor şef al revistei „Banchetul”, aflată sub egida USR, editată de aceeaşi fundaţie (2016).

Este iniţiatorul şi organizatorul evenimentului anual “Întâlnirilor Revistei Banchetul” de la Mânăstirea Lainici, prilej de dezbateri pe teme culturale, eveniment la care participă personalități ale culturii din  ţara.

 

Reținem din calendarul vremii: A debutat în revista Argeş din Piteşti în anul 1967 cu publicistică. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Secţia Dramaturgie, Bucureşti (2003), al UNITER (1990), al Asociaţiei Române “Haiku” Bucureşti (1996) şi al altor asociaţii.

Mai mult de 12 ani (1992-2005) a fost director al Teatrului Dramatic “Ion D. Sîrbu” din Petroşani. A pus în scenă, în calitate de regizor artistic, mai multe piese de teatru prin care a valorificat filonul dramaturgic românesc: Jesus Christus Rex Moldaviae, de Mihai Eminescu, Bieţii comedianţi, de Ion D. Sîrbu, Ispita şi Şarpele casei (creaţii proprii).

Lui Dumitru Velea i s-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Hunedoara (2002), pentru „rolul avut în promovarea culturii şi prestigiului judeţului Hunedoara în faţa întregii ţări şi în faţa străinătăţii”.

 

Opera sa este amplă:

LUCIFERA, poeme, Ed. Cartea Românească, 1973;

CUVINTE FĂRĂ ORIZONT (Cartea fragmentelor, I), psalmi, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1995;

ODETTE, poeme, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1995;

A DOUA NAVIGAŢIE (Poeme descriptive), Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1997;

SIMPLU, poezii, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1998;

PÂNZA DE IN, poezii, Ed. Helicon, 1999;

NISIPUL CU OASE, poeme, Ed. Călăuza, 1999;

FĂRÂME DE PIATRĂ, poeme, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2000;

LOCUL GOL/Imagini trezite, poeme, Ed. Scrisul Românesc, 2002;

DIN ŢARA CĂPUŞELOR, egloge, Ed. Scrisul Românesc, 2002;

VIŢA DE VIE, 1001 haiku, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2003;

RECVIEM PENTRU INOCENŢI, poeme, Ed. Sitech, Craiova, 2004;

VÂNTUL DE SUS, VÂNTUL DE JOS, poeme, Ed. Sitech, Craiova, 2005;

TĂMÂIE, MAMĂ, TĂMÂIE (Plângerile preaîndurătoarei mame, Bălaşa), versuri, Ed. Sitech, Craiova, 2005;

XERXES LA HELLESPONT, poeme, vol. I, Ed. Sitech, Craiova, 2006;

THE WIND OF THE NORTH, THE WIND OR THE SOUTH/ VÂNTUL DE SUS, VÂNTUL DE JOS, Ed. Contrafort, Craiova, 2008, (Translation by Mariana Zavati Gardner);

WORDS WITHOUT HORIZON, The Book of fragments I, Psalms, Ed. Contrafort, Craiova, 2008 (Translation by Mariana Zavati Gardner);

ODETTE, poems, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2008, (Translation by Mariana Yavati Gardner);

XERXES LA HELLESPONT, Ed. Ideea Europeană, Buc., 2010, Colecţia Poesis;

XERXES AT THE HELLESPONT, Ed. Contrafort, Craiova, 2010, (Translation by Mariana Zavati Gardner).

ODETTE, poema, Ed. Contrafort, Craiova, 2014 (Përktheu në gjuhën shqipe nga Baki Ymeri).

Xerxes at the Hellespont, poems, I, trad. în engleză de Mariana Zavati Gardner, Ed. Contrafort, 2010;

ODETTE, trad. în limba albaneză de Baki Ymeri, Ed. Contrafort, 2014;

ODETTE, ediţie română-ebraică, trad. de Menachem M. Falek, Ed. Zur-Ott, Ierusalim, Israel, 2015;

ODETTE, trad. în limba germană de Felicia Laura Birău, Ed. Contrafort, 2017;

ODETTA, trad. în limba rusă de Lilia Manole, Ed. Contrafort, 2018;

CONVOI SPRE BABILON, poeme, în ebraică, trad. de Menachem M. Falek, Ed. Zur-Ott, Ierusalim, Israel, 2018;

ODETTE, trad. în limba franceză de Constantin Frosin, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu Petroşani, 2020;

Eseuri de estetică şi filozofie, de teatru şi critică literară:

BANCHETUL, eseuri de estetică şi filosofie, Ed. Cartea Românească, 1984;

TAURUL LUI PHALARIS, eseuri, Ed. Călăuza, 1998;

„DU-TE ŞI FĂ LA FEL!”, eseuri provinciale, vol. I, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2001;

SCRIERI DESPRE GARY, vol. I, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2005;

CAMERA CU PEREŢI DE OGLINZI, Convorbiri elective, vol. I, Ed. Sitech, Craiova, 2006;

FORME VII, 60 dramatis personae, vol. I, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2007;

TEATRUL DRAMATIC „ION D. SÎRBU” PETROŞANI sau TEATRUL ÎN VALEA JIULUI, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2008 (cu C. Pascu, M. Munteanu, T. Angelescu);

PRAGUL DE SUS (Eseuri I), Ed. Sitech, Craiova, 2010;

PRAGUL DE JOS, Trepte şi căi (Însemnări provinciale I), Ed. Sitech, Craiova, 2011;

PRAGUL DE JOS, Urme şi păşiri (Însemnări provinciale, II), Ed. Sitech, Craiova, 2013.

PRAGUL DE JOS, Eseuri provinciale, III, Strânse laolaltă, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu Petroşani, 2020

Dramaturgie:

ZILELE DE PE URMĂ, teatru, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1994;

MUNTELE DE STICLĂ (Piese pentru disperaţi şi copii), Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 1997;

METRONOMUL DE APĂ/THE WATER METRONOME

(Dramă a eliberării/Drama of freedom),, Ed. Helicon, 1998;

VATTENMETRONOMEN în MEDAN TIDEN RINNER…, Schapira International Kulturpublishing & Mediation Agencz, Sweden, 1998;

UŞA BĂTUTĂ ÎN CUIE, teatru, Ed. Călăuza, 2000;

PODUL UMBLĂTOR, teatru, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2003;

XERXES, teatru, Ed. Sitech, Craiova, 2004;

FEMEIA CU LUNĂ, teatru, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2004;

Legea, piesă în patru acte;

Baboiul, dramatizare după I. L. Caragiale;

Frumoasa lumii, după basmul cu acelaşi titlu, de Mihai Eminescu;

Zilele de pe urmă (Ultimul căluş, Rusalii apocaliptice), tragicomedie, în două părţi;

Şarpele casei, prelucrare dramatică după Fata babei şi fata moşneagului, de I. Creangă, Fata moşului cea cuminte, de P. Ispirescu şi balada Mistricean;

Cântarea măscăriciului, după Snoave de P. Ispirescu;

Muntele de Sticlă, prelucrare dramatică după basmul Finul lui Dumnezeu, transcris de Mihai Eminescu;

Ispita, dramatizare după Damian Stănoiu;

Metronomul de apă, dramă a eliberării, în două părţi;

Femeia cu sacoşele, dramă a libertăţii, în două părţi;

Uşa bătută în cuie, dramă în două părţi;

Podul umblător, dramă escatologică, în două părţi;

Xerxes, dramă istorică, în două părţi;

Femeia cu Lună, psihodramă onirică

Scrieri despre artă:

OCHIUL ŞI MÂNA, Scrieri despre artă; Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2005;

PETRU BIRĂU, ARTA CA REÎNCEPUT ŞI ADĂPOST, album, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, 2012;

LADISLAU SCHMIDT – „Cel cu mâna şi inima de aur”, 1930-1994, album, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sîrbu, Petroşani, 2014

 

Premii:

Premiul special pentru poezie, acordat de U.T.C., 1969, cu ocazia sărbătoririi lui Nicolae Bălcescu, la Vâlcea;

Premiul I pentru eseu la Festivalul Naţional, “Cântarea României”, 1981;

Premiul I pentru eseu la Festivalul Naţional “Cântarea României”, 1983;

Premiul pentru poezie, acordat de “Scânteia tineretului” şi SLAST, 1987;

Premiul special pentru regia artistică a spectacolelor „Jesus Christus, Rex Moldaviae” de M. Eminescu şi ”Bieţii comedianţi” de Ion D. Sîrbu, la Festivalul de teatru şi creaţie literară „Ion D. Sîrbu”, Petroşani, 1991;

Premiul “Cel mai frumos Haiku” la concursul prilejuit de Simpozionul omagial Matsuo Basho – Sfântul Haiku-ului, organizat de Societatea Română de Haiku, 1994;

Nominalizare pentru piesa, „Ultimul căluş” la Concursul Naţional de dramaturgie “Camil Petrescu”, organizat de Ministerul Culturii, 1995;

Nominalizare pentru piesa Podul umblător la Premiile Uniunii Scriitorilor, pentru dramaturgie, 2004.

 

Note de C Stancu după  datele puse la dispoziție de scriitor

Câteva note literare...

Odette - nimic în plus, nimic în minus

 

Există momente în viața poetului în care lucrurile se întâlnesc astral. Bărbatul se apropie de femeia care declanșează iubirea aceea abisală, greu de atins, greu de scăpat din năvodul ei. Dumitru Velea prinde în volumul Odette (Editura Fundației Culturale Ion D. Sârbu, Petroșani, 1995) aceste evenimente care schimbă perspectiva asupra vieții, mișcă destinul pe o linie abisală. Titlul este simplu, poetul s-a predat miracolului, a acceptat că altă istorie nu există în afara numelui iubitei. Putea avea alte opțiuni, mai spectaculoase, dar ar fi ratat clipa luminoasă.

Întâlnirea poetului cu Odette a declanșat o lume de mirări și de dulci capcane intelectuale. Intră în joc cultura, miturile, istoria cu paradigma ei, glisarea tablourilor esențiale. Apariția ei, prezența ei, dispariția, toate generează poemul trăit, scrijelit în carne. Epicul are rolul lui, simplitatea se furișează pe după draperia timpului. Este personajul care se transformă sub presiunea momentelor trăite de cei doi. De la început, poetul, ne prezintă tensionat și frust, istoria celor doi, chiar pe pagina de gardă. Cititorul nu are secrete, dar narațiunea lirică îl atrage ca un magnet, ulterior.

Ea a fost un personaj într-o companie importantă, iubitoare de cultură și având cultul prieteniei, a iubit, a plecat brutal. A lăsat în urma ei o mistică personală, una care domină poetul, după cum mărturisește: „…ținându-mă vertical în înspumatele și înfricoșătoarele ape ale istoriei estice” (mărturia poetului, la început de narațiune).

Cei doi străbat istoria, continentele, rezită la evenimentele inerente vieții, trec prin labirint, pipăie destinul: „Odette: Doamne, în ceruri tu mă numeri,/ simt pe umeri/ greutatea mânii tale.// Velea: Doamne, ia mantia de gheață/ de pe umerii iubitei/ și așeaz-o pe-ai mei!” (Destin, p. 34).

Versurile sunt atinse de simbolurile importante ale culturii, de semnele divine (pâinea, vinul, arca, îngerul, prezența), acest lucru dă consistență sentimentelor trăite acut. Prezența divină este amprenta acestei iubiri: „Doamne, printre noi ai mers odată,/ mai bătrân ca umbra ori ca moartea,/ ne-ai ținut de mână, ca un tată,/ și din toate ne-ai făcut și partea” (Partea, p. 65).  

Trecerea prin labirint se simte fizic și spiritual, cele două planuri se intersectează pentru a justifica mitul personal, pentru a-l susține: „Din labirint țâșni o pasăre - / cântecul ei umplu Universul” (La Cnossos, p. 26).  

Dispariția brutală, implacabilă a iubitei aduce golul: „Prin mine bate vântul,/ În mine cade piatră,/ ridică-se Cuvântul/ prin lespedea de piatră!” (Prin mine bate vântul, p. 78). Și, totuși, semnul divin (Cuvântul) declanșează speranța învierii…

Dumitru Velea punctează volumul cu fotografii, desene, ilustrate, tablouri valoroase pentru a se justifica sieși: întâmplarea este posibilă, dureros de reală… Poemele au semne spirituale evidente: roua de sus, veriga sacră, lacrimă și carte, trecerea prin poartă, țipătul (Munch), vederea cu ochiul interior, noaptea-ziua, lumina ninsă…

Poemele au la început câteva versuri unitare, semn, ele dau consistență narațiunii lirice, susțin mirajul: „Trupul ți-a trecut/ prin sabie/ și sabia luminează” (p. 71).

Cine este Odette? Velea răspunde: „cu o mână să mă duci prin labirint,/ să mă înjunghii în camera obscură,// și cu cealaltă să-mi descoperi fața/ de sub cenușă, arsă de lumină!” (Odette, p. 27).  

Versurile au greutatea unor pași pe aleile eternității, lasă urme prin cenușa ființelor care iubesc și nu se pot apăra de iubirea lor: „după glasul tău, tremură stelele”; „de la îmbrățișarea ei, eu nu mai am brațe”; „pe tălpile tale scriu poeme”; fratele meu, destinul/ pe tine te-am cunoscut”; „în ochii tăi se limpezește cerul”;  „exodul meu” etc.

Sunt tablouri care se succed, curg spre un final în care bate vântul prin ființă și prin cuvintele poetului, o dramaturgie a destinului, poetul vede totul și acceptă ca pe un dat: poeme, epistole, ziceri ultime, abisuri. Istoria celor doi se imprimă de la început în memoria timpurilor: „Faptul că te-am întâlnit într-un tren și că semeni cu cea pe care am văzut-o într-o stampă, în prima zi a copilăriei mele, nu poate fi negat. El este tot atât de real ca și chipul tău întipărit în ochii mei. M-am întors spre tine ca planta spre sămânță. Două imagini se suprapun și-n jurul lor o linie subțire strălucește” (Te-am văzut în lăuntrul meu, p.7).

Avem un volum solid, bazat pe o formă bine creionată și pe un conținut dens: firul narațiunii lirice, tablouri consistente, cultura leagă toate părțile poemelor și poemele între ele, evenimentele spirituale sunt trăite de poet cu pasiune și sacrificiu, se simte pulsul vieții în dinamica lecturii; locurile menționate în carte sunt certe, peisajul real și marcat de valurile vremurilor. Aceste elemente fac să considerăm cartea ca una dureros de reală și proiectată în astral, în același timp. Totul converge spre un poem continuu format din mai multe etaje, bine construite, o epopee modernă în care, poetul captiv sentimentelor sale, devine personajul care se scrie pe sine.

Multe din evenimentele lirice s-au petrecut înainte de 1989, dată prag pentru cultura română, iar poezia dedicată femeii Odette apare ca o poziție împotriva cursului istoriei impuse de sistemul social aflat la putere în acel moment, bazat pe o ideologie atee și pe un pragmatism absurd. Era la modă și era impusă glorificarea personajului politic aflat la putere, iubire sinceră părea o deviere de la cursul istoriei impuse. După atâția ani, mesajul pare a se dizolva în apa timpului, dar starea merită punctată. Totodată, iubirea poetului pentru Odette străbate granițele, unește estul de vestul Europei, dovedind că oamenii nu pot fi separați de doctrine politice impuse. Iubirea nu poate fi limitată, chiar dacă omul este limitat.     

Tema centrală a volumului radiază indirect: Dumnezeu ne răpește ceea ce iubim cel mai mult. În fond, asta a dat El pentru noi, pe singurul său Fiu pentru noi.

Poetul poate rezista prin poezia sa fragilă, scrisă lapidar pe nisipul sângelui…

C Stancu