La o pizza cu
Sfântul Ilie Tiș-bytul
E
vară și atât de cald încât icoanele ies din iarba verde cu generozitate.
Aștept
să vină ploaia aceea dezlănțuită ca un portavion
pregătit
să cucerească lumea de pe mare,
cu
toate ritualurile tricotate în măruntaiele lui metalice.
Poate
se va ivi fulgerul ultim, greu de prins,
pentru
a-ți face un „selfie” care să șocheze îngerii din lumea de apoi.
Ilie cel Bătrân ne caută, bate din poartă în poartă
pe o stradă de aur
și ne spune că nu vom mai avea Internet timp de trei ani,
numai
după rugăciunea lui,
că în loc de pizza vom servi lăcuste prăjite
la soarele pur al pustiului.
Prietenul
meu, care este inginer de sisteme inteligente,
mă
asigură că a fost pregătit virusul perfect
care poate să blocheze rugăciunile
sfinților din zilele de pe urmă.
Totul
a fost frumos și înălțător până când am auzit susurul
acela
blând și subțire, ca un zgomot de fond al universului
în
expansiune sau în colaps…
Așa
ne-am izbit de realitatea cea mai crudă:
fulgerul
ne unea cu un cer încărcat de terabytes
argintii…
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu