…Evident, şi o recunosc până şi criticii literari, Jerome K. Jerome a rămas peste
ani celebru în primul rând ca autor al capodoperei sale supraîncărcată de umor
„Trei bărbați într-o barcă”,
roman care, într-un timp record a făcut
din Jerome unul dintre cei mai populari autori din Anglia acelor ani, dar şi în
străinătate. Această clasificare nu a fost decât consecinţa uriaşelor vânzări
ale volumului, situaţie de-a dreptul inexplicabilă pentru teoria, critica şi
istoria literară care, niciodată şi niciunde
nu a fost sinceră în aprecieri corecte în ceea ce priveşte literatura
satirico-umoristică. Acest succes, a şi dus la o anume exasperare
constatându-se discrepanţa dintre părerea lor moderată şi tirajele enorme
pentru acea vreme. Repet: discrepanţa dintre judecata literară și
bucuria cititorilor niciodată până atunci nu a fost atât de mare. Adică era pur
şi simplu greu de crezut că un autor, abia în jurul vârstei de 30 de ani să
aibă un asemenea succes de public, alături de contemporanii J. M. Barrie sau/și George
Bernard Shaw. Astfel, ca o măsură de prevedere, în următorii ani, şi chiar decenii,
scrierile lui Jerome au fost privite şi comentate mai degrabă cu reticenţă
decât cu realism, însuşi autorul constatând la un moment dat, ca o reflecţie
amară, deşi glumind: „La urma urmelor, am
fost acela mai abuzat autor din Anglia.” Glumind, am spune că doar un umor
de calitate superioară a rezistat prin timp făcându-ne să râdem şi după
trecerea a 130 de ani… Aceasta în condiţiile în care romanul Trei într-o barcă… a fost considerat de
critici o suită de însăilări lipsite de umor, în acelaşi fel fiind analizate şi
comentate şi Gândurile trândave… – de
fapt, o colecţie de nişte eseuri doar ici-colo amuzante.
Fără a mai intra şi în
alte detalii, se constată uşor că literatura umoristică, încă în urmă cu
aproape un secol şi jumătate, era privită cu o reticenţă asemănătoare celei de
azi, mergându-se până acolo încât să fie considerată pur şi simplu o literatură
neserioasă. Conştient de toate neajunsurile şi problemele
social-existenţiale pe care era nevoit să le suporte omul de rând, condiţia sa
umană, adesea mizerabilă, Jerome a considerat că datoria sa de scriitor este de
a încerca să creeze prin artă optimism, voie bună şi râsete, drept
ajutor/consolare pentru o supravieţuire rezonabilă în societate. În acest sens,
eseurile sale constituie argumente solide împotriva realităţilor imediate,
împotriva „jocurilor” neprieteneşti ale celor care le au faţă de clasa socială de jos. Jerome este pe deplin conştient că
nu poate schimba situaţia în bine, dar, prin umorul său luminos ameliorează
suferinţa oamenilor săraci. Procentul nu ştiu câte este de mare, dar el există
şi contribuie cât de cât la schimbarea în mai bine a ordinei lucrurilor!
Practicarea comicului de situaţie, coroborat uneori cu cel de limbaj, este,
între altele, atuul scririlor umoristice ale lui Jerome. El, de regulă,
prezintă cadrul şi-abia după-aceea introduce personajele care vor evolua sub
bagheta regizoral-comică al umoristului-profesionist. În acest fel, când există
un… scenariu prestabilit, desfăşurarea „ostilităţilor umoristice” devine o
simplă formalitate, în timp ce efectul poate fi chiar o explozie de voie bună
şi râs. Toate-acestea nu sunt altceva decât aplicarea unei metode deja bine
cunoscute, iar aplicarea ei se finalizează cu un succes iminent. Jerome nu se…
entuziasmează aprioric, ci pregăteşte terenul pentru acţiune păstrând un aer de
sobrietate aproape neverosimil. De cele mai multe ori cititorul nu cutează să
se aştepte la un deznodământ vesel în cutare sau cutare poveste, ci participă
la o desfăşurare de forţe doar cu interes, în timp ce Jerome este un ghid
perfect, însoţitor aparent la fel de curios. Acesta e stilul său: plăcut,
suportabil, surprinzător şi, în final, recompensator.
O precizare
În romanul Trei într-o barcă,
soția lui, Georgina, a fost „înlocuită” cu prietenii săi vechi: George
Wingrave (George) și Carl Hentschel (Harris). Acest lucru i-a permis să creeze situații
comice (și non-sentimentale), care au fost, împletite cu istoria regiunii Tamisa.
Cartea, publicată în 1889, a devenit repede un adevărat succes de public, iar
popularitatea sa a fost atât de mare, încât a făcut să crească numărul de bărci
de pe Tamisa cu cincizeci la sută în anul 1890, contribuind astfel,
semnificativ, la valorificarea
superioară a turismului pe Tamisa. Apoi, să ţinem seama că romanul Trei într-o barcă s-a vândut în primii
douăzeci de ani după publicarea primei ediţii în peste un milion de exemplare
în întreaga lume şi că a fost adaptat ca scenariu de film pentru televiziune;
au urmat emisiuni de radio, scenariu de teatru, muzicaluri. Şi să uităm că satira şi umorul din scrierile lui
Jerome K. Jerome au influențat și pe
mulţi umoriști nu numai din Anglia...
Astăzi, când ne
apropiem de comemorarea a 90 de ani de
la moartea sa, Jerome K. Jerome se află amplasat prin opera sa în loja de
onoare a literaturii satirico-umoristice universale. Însă, mai aproape este
aniversarea a 130 de ani de la apariţia primei sale scrieri, cartea Idle Thoughts
of an Idle Fellow – Gândurile trândave ale unui pierde-vară (1886).
Această uriaşă popularitate a lui Jerome nu este absolut deloc întâmplătoare.
Ea se datorează, cum e şi normal, unui gen de creaţie literară nu agreat şi
comentat de critica literară, care a privit cu destulă reticenţă această
apariţie, chiar dacă în rândul cititorilor, ea a avut un impact cu totul
special.
