ÎNTRE MIRACOL ŞI BLESTEM
ISTORIA SECRETĂ A SĂTMARULUI, o carte apărută la Editura Citadela, Satu Mare – 2010, scrisă de Felician Pop şi Robert
Laszlo, o carte necesară şi pătrunzătoare
despre un ţinut de excepţie a României, pe care am primit-o de la
scriitorul Aurel Pop, merită citită.
Deşi titlul pare a trimite la ceva secret, în realitate autorii şi-au
propus şi au reuşit să fixeze în imagini clare timpul real al zonei Sătmarului. Sunt povestiri aparent
simple, dar care au rămas agăţate în memoria noastră de rezervă, într-un loc
unde ne este teamă să privim cu ochii minţii pentru că, iată, nu avem timp. Dar
Felician Pop şi Robert Laszlo tocmai asta fac, ne redau timpul nostru pierdut
iremediabil în povestiri fără sens, în bârfă şi umor de Dâmboviţa.
Da, sunt zone în ţară care au ceva miraculos, nu le dăm, uneori, atenţie şi
istoria se răzbună. Cartea este necesară pentru că acoperă lipsa de memorie a
românului care priveşte şi se priveşte în vitrine. Sunt douăzeci şi cinci de
povestiri, mai exact ceva între eseu, jurnal de provincie şi poem epic, un fel
de imn pe ritmuri moderne despre Sătmar.
Filmul cărţii este unitar, istoria locului şi istoria Europei se întâlnesc
în culori româneşti, e un fel de curcubeu între timp şi netimp, între oameni şi
umbrele acestora, între cuvinte şi lacrimi, între miracole şi trădări.
Povestirile au ceva care le uneşte, ideea că minunile au fost posibile şi că
viaţa în sine, ca viaţă, nu are limite, iar culoarea vieţii vine de la
anotimpuri şi de la gând. Autorii au o scurtă motivaţie pentru povestirile aduse la cunoştinţa publicului, au
simţit nevoia să provoace omul care mai citeşte, să atragă atenţia şi să ne
avertizeze că prea repede trecem peste lucrurile esenţiale.
Istoria locului este marcată de legenda cavalerilor roşii, o imagine tulburătoare despre apariţia unor cavaleri îmbrăcaţi în roşu în
iarna anului 1603, având coroane pe cap şi trăgeau după ei steaguri uriaşe pe
care erau inserate două cruci, cavalerii trec Someşul de parcă ar fi îngheţat,
apoi, brusc, dispar. Imaginea a rămas în memoria locuitorilor cetăţii, a făcut
înconjurul Europei, s-a fixat în arta medievală. Apariţia şi dispariţia celor
doi cavaleri a stârnit frică, mirare şi a fost mai mult decât reală, timpul s-a
frânt ca o fotografie şi în spărtură a apărut realitatea, brutală, miraculoasă.
Apoi, cartea fixează portretul unui evreu important care a ştiut să vadă în
istorie şi care a lăsat o idee importantă pentru cei care cred în Dumnezeu.
Rabinul Joel Teitelbaum a fost artizanul unei mişcări semnificative în viaţa
poporului evreu, a fost un recunoscut Haredi,
forma cea mai conservatoare a iudaismului ortodox şi s-a opus sionismului.
Ideea de bază este aceea că statul Israel a fost edificat de persoane nealese
în spiritul credinţei specifice, ci de persoane obişnuite, încălcându-se
tradiţia. Această credinţă poartă denumirea de „hasidimi Satmar” de la rabinul
din Sătmar, curentul are şi în prezent adepţi şi se pare că Joel a avut o viziune interesantă care
se poate mereu reevalua dacă privim adânc în Scriptură. Rabinul din Sătmar a
considerat că întoarcerea evreilor în Ţara Sfântă înainte de venirea lui Mesia
va fi urmată de conflicte cu efecte neprevăzute.
Fără a intra in detalii arătăm că rabinul din Sătmar a murit la 92 de ani
în USA şi că la înmormântarea sa au participat peste 100.000 de evrei.
Astfel numele Sătmarului s-a făcut cunoscut în întreaga lume datorită lui Satmar Rav (Rabinul din Satu Mare).
Cartea ne provoacă la o călătorie interesantă unde descoperim Dacidava – o mare cetate dacică, Arcăşul cu zidurile sub tencuiala
istoriei, conacul de la Pir, Cripta
de la Căpleni, mănăstirea de la Cuţa, cu misterele ei care au punctat
istoria locului.
Sunt prezentate, evident, importante personalităţi care au influenţat oamenii,
vremurile şi care au lăsat legende, astfel, satul Hodişa a fost întemeiat de nepotul lui Ştefan cel Mare, Nicolae Milescu a fost fugar în oraşul
de pe Someş. Descoperim momente din procesul lui Pintea şi a haiducilor săi, că Eminescu
a avut prieteni la Sătmar, că pentru Ioan
Slavici a fost un bacalaureat întârziat aici din motive care relevă
tensiunile epocii, că a avut loc un holocaust al evreimii sătmărene şi părintele
Lucaciu, personalitate emblematică a
românilor, a avut un sfârşit tragic.
Din toate acestea descoperi surprins, că în această parte a României s-a
dus o luptă importantă pentru limpezirea limbii române şi că au fost profesori
care au avut curajul să predea limba română în vremuri în care a vorbi
româneşte era un delict. Petru Bran,
profesor care a suferit şi a sperat pentru români, a fost un exemplu, iar
spiritul său bătăios şi curajos este emblematic.
Autorii au avut curajul să prezinte destine interesante, unele aflate sub
influenţa răului sau care au fost modelate de interese contrarii interesului
naţional. Dar au rezistat şi au focalizat în jurul lor enigme. Doar o lectură
atentă şi interesată va putea releva cititorului miracolul şi luminile locului.
Carte are o prefaţă de Profesor Univ. Dr. Călin Felezeu, istoric, Decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe
ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care
subliniază: „ Da, ţinutul Sătmarului este
un ţinut impregnat de istorie, cu un trecut excepţional şi cu personalităţi de
anvergură naţională şi internaţională”.
Autorii mărturisesc în scurta lor motivaţie: „Cartea aceasta s-a scris extrem de greu, mult mai greu decât ne-am
putut imagina atunci când ne-am hotărât să intrăm în această aventură - pentru
că a trebuit să facem o uriaşă muncă de cercetare, având în vedere că avem
aproape 25 de capitole care abordează teme şi perioade istorice diferite”.
Cartea este, desigur, o aventură a cunoaşterii şi a autocunoaşterii, o
aventură care este asumată şi la sfârşitul ei rămânem satisfăcuţi pentru că
istoria noastră nu ne este străină, ci pare mai a noastră.
La Cuţa e nevoie să se desluşească blestemul care a nimicit două biserici
de lemn care au fost ridicate din trupul mănăstirii vechi, atât de tainică
pentru că a atras şi atrage turişti din SUA, China, Japonia, iar locul este
îmbibat de istorie, se aude pământul gemând ca un om suferind. Dispariţia
locaşului de cult este ciudată, miraculoasă şi interesantă, parcă Dumnezeu are
judecata sa cu oamenii locului, cu atât mai mult cu cât sub locul mănăstirii
s-a descoperit şi un cap de lut ars provenind din vremuri de demult, de
dinaintea creştinismului.
Între miracol şi blestem stă ţinutul Sătmarului,
iar cartea te îndeamnă să alegi, să iei decizia corectă în lumina trecutului,
cu un gând prezent ce deschide ferestre spre viitor…
Constantin Stancu