miercuri, 7 decembrie 2016

ISTORIA SECRETĂ A SĂTMARULUI... Aurel Pop și cultura...




ÎNTRE MIRACOL ŞI BLESTEM

ISTORIA SECRETĂ A SĂTMARULUI, o carte apărută la Editura Citadela, Satu Mare – 2010, scrisă de Felician Pop şi Robert Laszlo, o carte necesară şi pătrunzătoare  despre un ţinut de excepţie a României, pe care am primit-o de la scriitorul Aurel Pop, merită citită.
Deşi titlul pare a trimite la ceva secret, în realitate autorii şi-au propus şi au reuşit să fixeze în imagini clare timpul real al zonei Sătmarului. Sunt povestiri aparent simple, dar care au rămas agăţate în memoria noastră de rezervă, într-un loc unde ne este teamă să privim cu ochii minţii pentru că, iată, nu avem timp. Dar Felician Pop şi Robert Laszlo tocmai asta fac, ne redau timpul nostru pierdut iremediabil în povestiri fără sens, în bârfă şi umor de Dâmboviţa.
Da, sunt zone în ţară care au ceva miraculos, nu le dăm, uneori, atenţie şi istoria se răzbună. Cartea este necesară pentru că acoperă lipsa de memorie a românului care priveşte şi se priveşte în vitrine. Sunt douăzeci şi cinci de povestiri, mai exact ceva între eseu, jurnal de provincie şi poem epic, un fel de imn pe ritmuri moderne despre Sătmar.
        Filmul cărţii este unitar, istoria locului şi istoria Europei se întâlnesc în culori româneşti, e un fel de curcubeu între timp şi netimp, între oameni şi umbrele acestora, între cuvinte şi lacrimi, între miracole şi trădări. Povestirile au ceva care le uneşte, ideea că minunile au fost posibile şi că viaţa în sine, ca viaţă, nu are limite, iar culoarea vieţii vine de la anotimpuri şi de la gând. Autorii au o scurtă motivaţie pentru povestirile aduse la cunoştinţa publicului, au simţit nevoia să provoace omul care mai citeşte, să atragă atenţia şi să ne avertizeze că prea repede trecem peste lucrurile esenţiale.
Istoria locului este marcată de legenda cavalerilor roşii, o imagine tulburătoare despre  apariţia unor cavaleri îmbrăcaţi în roşu în iarna anului 1603, având coroane pe cap şi trăgeau după ei steaguri uriaşe pe care erau inserate două cruci, cavalerii trec Someşul de parcă ar fi îngheţat, apoi, brusc, dispar. Imaginea a rămas în memoria locuitorilor cetăţii, a făcut înconjurul Europei, s-a fixat în arta medievală. Apariţia şi dispariţia celor doi cavaleri a stârnit frică, mirare şi a fost mai mult decât reală, timpul s-a frânt ca o fotografie şi în spărtură a apărut realitatea, brutală, miraculoasă.
Apoi, cartea fixează portretul unui evreu important care a ştiut să vadă în istorie şi care a lăsat o idee importantă pentru cei care cred în Dumnezeu. Rabinul Joel Teitelbaum a fost artizanul unei mişcări semnificative în viaţa poporului evreu, a fost un recunoscut Haredi, forma cea mai conservatoare a iudaismului ortodox şi s-a opus sionismului. Ideea de bază este aceea că statul Israel a fost edificat de persoane nealese în spiritul credinţei specifice, ci de persoane obişnuite, încălcându-se tradiţia. Această credinţă poartă denumirea de „hasidimi Satmar” de la rabinul din Sătmar, curentul are şi în prezent adepţi şi se pare că Joel a avut o viziune interesantă care se poate mereu reevalua dacă privim adânc în Scriptură. Rabinul din Sătmar a considerat că întoarcerea evreilor în Ţara Sfântă înainte de venirea lui Mesia va fi urmată de conflicte cu efecte neprevăzute.
Fără a intra in detalii arătăm că rabinul din Sătmar a murit la 92 de ani în USA şi că la înmormântarea sa au participat peste 100.000 de evrei.
Astfel numele Sătmarului s-a făcut cunoscut în întreaga lume datorită lui Satmar Rav (Rabinul din Satu Mare).
Cartea ne provoacă la o călătorie interesantă unde descoperim Dacidava – o mare cetate dacică, Arcăşul cu zidurile sub tencuiala istoriei, conacul de la Pir, Cripta de la Căpleni, mănăstirea de la Cuţa, cu misterele ei care au punctat istoria locului.
Sunt prezentate, evident, importante personalităţi care au influenţat oamenii, vremurile şi care au lăsat legende, astfel, satul Hodişa a fost întemeiat de nepotul lui Ştefan cel Mare, Nicolae Milescu a fost fugar în oraşul de pe Someş. Descoperim momente din procesul lui Pintea şi a haiducilor săi, că Eminescu a avut prieteni la Sătmar, că pentru Ioan Slavici a fost un bacalaureat întârziat aici din motive care relevă tensiunile epocii, că a avut loc un holocaust al evreimii sătmărene şi părintele Lucaciu, personalitate emblematică a românilor, a avut un sfârşit tragic.
Din toate acestea descoperi surprins, că în această parte a României s-a dus o luptă importantă pentru limpezirea limbii române şi că au fost profesori care au avut curajul să predea limba română în vremuri în care a vorbi româneşte era un delict. Petru Bran, profesor care a suferit şi a sperat pentru români, a fost un exemplu, iar spiritul său bătăios şi curajos este emblematic.
Autorii au avut curajul să prezinte destine interesante, unele aflate sub influenţa răului sau care au fost modelate de interese contrarii interesului naţional. Dar au rezistat şi au focalizat în jurul lor enigme. Doar o lectură atentă şi interesată va putea releva cititorului miracolul şi luminile locului.
Carte are o prefaţă de Profesor Univ. Dr. Călin Felezeu, istoric, Decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, care subliniază: „ Da, ţinutul Sătmarului este un ţinut impregnat de istorie, cu un trecut excepţional şi cu personalităţi de anvergură naţională şi internaţională”.
Autorii mărturisesc în scurta lor motivaţie: „Cartea aceasta s-a scris extrem de greu, mult mai greu decât ne-am putut imagina atunci când ne-am hotărât să intrăm în această aventură - pentru că a trebuit să facem o uriaşă muncă de cercetare, având în vedere că avem aproape 25 de capitole care abordează teme şi perioade istorice diferite”.  
Cartea este, desigur, o aventură a cunoaşterii şi a autocunoaşterii, o aventură care este asumată şi la sfârşitul ei rămânem satisfăcuţi pentru că istoria noastră nu ne este străină, ci pare mai a noastră.
La Cuţa e nevoie să se desluşească blestemul care a nimicit două biserici de lemn care au fost ridicate din trupul mănăstirii vechi, atât de tainică pentru că a atras şi atrage turişti din SUA, China, Japonia, iar locul este îmbibat de istorie, se aude pământul gemând ca un om suferind. Dispariţia locaşului de cult este ciudată, miraculoasă şi interesantă, parcă Dumnezeu are judecata sa cu oamenii locului, cu atât mai mult cu cât sub locul mănăstirii s-a descoperit şi un cap de lut ars provenind din vremuri de demult, de dinaintea creştinismului.
Între miracol şi blestem stă ţinutul Sătmarului, iar cartea te îndeamnă să alegi, să iei decizia corectă în lumina trecutului, cu un gând prezent ce deschide ferestre spre viitor…

Constantin Stancu