CETATEA
DEVEI LA INTERSECȚIA MARILOR IMPERII
Victor Şuiaga a fost un martor
tenace şi fericit al evenimentelor petrecute la Deva, unul special care a trăit
fapte, istorii, sărbători, dezamăgiri în această cetate din Transilvania. A
visat, dar s-a şi documentat stăruitor pentru a prinde în cuvinte exacte istoria
locului, oamenii, luptele, politica şi semnele lăsate în timp de românii care
au trăit în Cetatea Devei.
Autorul a cercetat, a scris, a
reflectat asupra acestui loc special din România. Toate acestea s-au
materializat în cartea DEVA CONTRIBUŢII
MONOGRAFICE[i], o carte dăruită
Bibliotecii Judeţene „Ovid Denusuşianu” Hunedoara-Deva prin anul 1985. Cele
două volume s-au publicat în anul 2012 cu sprijinul financiar a Consiliului
Judeţean Hunedoara, iar redactori au fost Denisa Toma şi Ioan - Sebastian Bara
din partea bibliotecii. Au participat şi consultanţii ştiinţifici precum: dr. Ioachim Lazăr – cercetător ştiinţific I,
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva sau Marc Antoniu – din partea
Asociaţiei Culturale „Av. Dr. Victor Şuiaga” Deva.
O carte eveniment care atinge idei
din sfera culturii, istoriei, dreptului, sociologiei, a literaturii de evocare,
o carte a CIVILIZAŢIEI Deva, semn de maturitate şi prezenţă în spaţiul european
şi universal.
La sfârşitul celor două volume,
Victor Şuiaga inserează o scurtă autobiografie din care reiese că a trăit
între 25 octombrie 1899 şi 2 aprilie
1996, s-a născut în satul Teiul, comuna Lăpugiu şi a trecut la Domnul în Deva,
locul în care s-au fixat rădăcinile sale migratoare de călător spre Cetatea din
Ceruri.
A fost avocat, jurist, contabil,
a îndeplinit funcţia de viceprimar al Devei sau de prefect al judeţului
Hunedoara, a făcut parte din marea asociaţie ASTRA, a scris cărţi, studii
monografice, majoritate evocând istoria locală.
Dr. Ioachim Lazăr are un Cuvânt înainte documentat, aducând
argumente pentru memoria locului şi transmiţând un portret spiritual al
autorului, aparent anonim, dar care a fost cunoscut de oamenii de suflet ai
Devei sau de personalităţi ale culturii române precum Nicolae Iorga.
Reamintim doar o singură notă: Victor Şuiaga a participat activ
la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, a luat parte
la organizarea Consiliului Naţional Român şi a Gărzii Naţionale din Teiu, a
luptat pentru apărarea liniei ferate şi a şoselei împotriva atacurilor trupelor
maghiare, atunci au murit 10 locuitori…
El a privit Deva ca pe o cetate,
se preocupa de poziţia geografică, de relief, climă, ape, solul sau flora şi
fauna locului, de căile de comunicaţie. A fost interesat şi ne-a prezentat
istoria locului şi populaţia din
preistorie până în perioada modernă, accentuând faptele românilor în perioada suzeranităţii turceşti sau a
stăpânirii austriece ori epoca Dualismului austro-ungar, zugrăvind, apoi, perioada
română .
Autorul a scris documentat,
bazat pe acte oficiale, studii academice, pe ceea ce a văzut, a trăit,
monografia are la bază fotografii, hărţii, note şi orice alte documente care au
desenat istoria Devei. Au fost analizate hanurile şi birturile şi lumea care
acţiona în zonă, târgurile periodice sau numele străzilor cu istoria lor. Se
apleca curios asupra vechilor colonişti
bulgari, cu viaţa, cu istoria lor incitantă, a scris despre ceangăii din Deva, ca fenomen
social special, ori despre Biserica veche ortodoxă, sau Catedrala Sf. Nicolae,
despre corporaţiile de meseriaşi sau trecutul minei de aramă. S-a preocupat de
prima farmacie, de calea ferată Deva-Simeria-Petroşani, de trecutul teatral al
Devei, sau inscripţii semnificative, ori despre evenimente tragice precum
bombardamentul englez la Deva sau Tâmpa şi Simeria, a căutat în cărţile
funciare locul unde au fost decapitaţi şi îngropaţi ţăranii răsculaţi pe vremea
lui Horea, revoluţia lui Horea rămânând în memoria românilor, a descoperit că
Ardelean Nicodim şi soţia Maria au ridicat o cruce de piatră în cinstea celor
care a luptat pentru drepturile lor cu preţul vieţii.
Şuiaga a fost preocupat de
modelele românilor precum Avram Iancu sau Horia, ori Francisc Hossu-Longin, dar
atenţia specială o acordă evenimentului principal, Marea Unire de la Alba Iulia
din 1 Decembrie 1918, eveniment care l-a marcat şi care i-a dat puterea să
reziste, să scrie, să argumenteze.
Autorul nu a avut o viaţă
comodă, în anul 1970 când s-a pus problema sistematizării Devei, a făcut
numeroase memorii pentru a proteja clădirile importante ale cetăţii, cele
încărcate de valoare istorică, de reţinut că în anul 1948 i s-a refuzat
înscrierea în Colegiile de avocaţi deşi era doctor în drept. A fost afectat de modul
de lucru al autorităţilor după anul 1945, a schimbat locuri de muncă, i s-a
desfăcut contractul de muncă, i-a fost confiscată proprietatea pe care o avea
în zonă, vreme de 20 de ani nu a mai publicat, activitatea sa ştiinţifică a
fost afectată, dar a trimis mereu note la Muzeu Unirii din Alba Iulia, la
Arhivele Statului, la Muzeul Judeţean Deva, la Biblioteca Academiei, la
Biblioteca Centrală Cluj-Napoca… Pasiunea sa pentru Cetatea Devei a rămas
intactă în timp şi a acordat atenţie Marii Unirii, înţelegând frământările
românilor din Ardeal în ce priveşte viaţa în acest ţinut frumos, bogat şi aflat
la intersecţia marilor imperii…
Victor Şuiaga a reţinut apariţia
la Deva a fonografului sau a filmului, modul cum s-au prezentat primele filme
în restaurante sau cafenele, a descris fiecare stradă din localitate, a prins
esenţa vieţii din locuri aparent comune, dar care radiau viaţă, cultură, sau
rezistenţa prin credinţă.
A menţionat amănunte picante precum
viaţa unei femei ajunsă stăpâna domeniului Cetăţii Deva, Széchy Maria, cu
porecla Venus de Murány, ajunsă văduvă la 23 de ani, cu o viaţă tumultoasă pe
la anul 1630, când femeile nu prea jucau un important rol politic şi nu intrau
în calculele pentru putere. Viaţa ei ar putea sta la baza unui roman special,
sau la baza unui film interesant care să pună în lumină istoriile trecute şi
prezente, povestirea lui Victor Şuiaga aducând informaţii de culoare şi interes.
Putem citi în carte despre viaţa
la „Hanul mare al Devei”, un han destul de bogat, bine aprovizionat şi cu servire
bună, cu nume în epocă, cu aventuri şi secrete medievale, cu lume multă
amestecată, cu vizitii şi surugii, cu poştalioane şi ţigănci ghicitoare…
În monografie sunt fixate evenimentele
care au dus în anul 1712 la consolidarea unei noi aşezări la Deva: colonia
bulgară. Aceasta a fost animată de o populaţie de negustori, colonie formată
sub presiunea vremurilor, cu o istorie interesantă marcată de lupta dintre
catolici şi reformaţi, dar viaţa şi-a urmat cursul şi oamenii au lăsat urme în
timp prin valori sociale importante.
Victor Şuiaga s-a documentat în
privinţa lui Avram Iancu, eroul legendar al românilor şi reţine că împăratul
austriac Francisc Iosif a programat o întâlnire cu acest crai al munţilor, dar
evenimentele s-au precipitat, răspunsul
craiului a fost unul emblematic: „un împărat mincinos şi un crai nebun n-au ce
căuta în munţii moţilor”.
Tangenţial în această monografie
a Devei apare şi misteriosul Faţă Neagră, Vasile Nopcea (Nopcsa Lázló) fost
prefect al Comitatului Hunedoara, cu o viaţă tumultoasă şi care a marcat epoca
prin faptele sale. Dar autorul stăruie asupra prezenţei lui George Bariţiu la
Deva, distins cărturar român, el reuşind în acea perioadă grea să adune forţele
intelectuale ale românilor.
Interesantă este şi istoria căii ferate la Deva, apariţie care a
impresionat pe ţăranii români, dar care a fost o preocupare a burgheziei după
anul 1848, cu implicarea marilor bancheri de la Viena, în vederea exploatării
cărbunelui din Valea Jiului şi cu participarea Societăţii de mine şi furnale
din Braşov. S-a edificat „Prima Cale Ferată Transilvană”: Arad – Alba Iulia şi
Simeria – Petroşani, însă depoul s-a realizat la Simeria şi nu la Deva deoarece
nobilimea din zonă nu dorea „tulburarea liniştii”… Iată că Transilvania era în
atenţia marilor puteri de multă vreme şi lumea afacerilor era preocupată de
valorile din judeţul Hunedoara şi din vestul României, o tendinţă mereu
actuală…
În anul 1888 trenul personal făcea de la Simeria
la Petroşani 4,39 ore, iar la întoarcere
3,50 ore, „carul cu foc” constituind prilej de mirare pentru locuitorii din
Ţara Haţegului, unii nu îndrăzneau să se apropie de el sau să urce în trenul
vechi…
Femeile din Deva au jucat un rol
important în politica vremii, doamna Lucreţia Costa-Olaru pe la 1888 a trimis
şase perdele lucrate de tărăncile române la curtea imperială de la Viena,
arhiducele Franz Ferdinand i-a mulţumit, recunoscând în acest gest valoarea spirituală
a tradiţiilor româneşti şi talentul nativ al femeilor din Cetatea Devei şi
ţinutul Hunedoarei.
Victor Şuiaga scrie despre sine:
„Ajuns la 86 de ani, îmi dau seama că după capacitatea
intelectuală şi puterea de muncă ce am
avut, dacă şi condiţiile vieţii mele ar fi fost mai bune şi vremurile mai
uşoare, aş fi scris şi tipărit mai multe lucrări.
Dar sunt mulţumit că totuşi am lăsat câteva lucrări de
istoriografie locală ce vor rămâne pentru posteritate.
De asemenea sunt fericit că am trăit vremuri mari, cu
adevărat istorice, că am participat cu tot entuziasmul tinereţii la Marea Unire
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, când s-a desăvârşit unitatea de stat a
tuturor românilor.” – Deva, 25 octombrie 1985.
Cronicarul
a mai scris lucrări despre istoria Bisericii Ortodoxe Române, despre satul
Lăpuşnic, satul Teiul unde s-a născut, despre jurişti hunedoreni implicaţi în
Marea Unire, versuri clandestine din timpul dictaturii comuniste, amintiri
despre Marea Unire…
Marea Unire, un gând ce revine
mereu în scrierile acestui martor ce a trăit la Deva şi a văzut istoria prin
ochii celui care s-a declarat fericit la sfârşitul vieţii cu toate că a suferit
şi a vegheat… El a fost şi ultimul prefect constituţional al judeţului
Hunedoara (1937), iar, ulterior, de la 10 februarie 1938 până în decembrie 1989
altele au fost vremurile…
Vremurile s-au schimbat, omul a
rezistat prin puterea de a depune o mărturie despre istoria Cetăţii Deva şi nu
numai şi pentru a ne oferi argumente pentru a rămâne uniţi şi a ne permite
fericirea, dovadă că omului i se pot lua proprietăţile, dar nu i se poate lua identitatea
şi puterea de a rămâne un cetăţean în Cetatea lui Dumnezeu cea visată de
Sfântul Augustin…
Constantin Stancu
[i][i] Victor I.
Şuiaga, DEVA CONTRIBUŢII MONOGRAFICE,
2 VOL. Editura Emia, 2012. Rd. a
2-a. Toate drepturile rezervate Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu”
Hunedoara-Deva; Director – Manager: Ioan-Sebastian Bara, carte apărută cu sprijinul
financiar al Consiliului Judeţean Hunedoara, preşedinte Mircea Ioan Moloţ.
