În limba română
Frica este o certitudine, aşi dori să fiu iarăşi copilul care învaţă
primele vorbe în limba română,
trupul se revoltă, are nevoie de timp, de apă, de tăceri, de radiaţia sângelui.
Îmbrac costumul cel serios,
negru şi cu linia curată, costumul vechi de mire,
nu l-am purtat de zeci de ani,
miroase ciudat, o haină scoasă în afara timpului de clorofilă,
e mirosul unui tânăr care speră să evadeze din
alfabetul unui limbaj pierdut.
Îmi pun costumul cel negru, ies în oraş,
pe marile bulevarde de neon ezit între a fi şi a nu fi...
Constantin Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu