Un ținut al enigmelor…
Scriitorul Gligor Haşa este un ambiţios, are spirit didactic şi iubeşte
ţinutul Hunedoarei. MINUNI ŞI ENIGME ÎN
ŢINUTUL HUNEDOAREI, apărută la
Editura Călăuza v.b. Deva,
2005 este o carte documentar despre acest loc de ţară, o carte în care
redescoperi lucruri neştiute şi mituri care au fost şi rămân. Consiliul Judeţean Hunedoara a finanţat apariţia cărţii, în ideea că este o pledoarie
din dragoste pentru un loc de legendă şi o clarificare a vorbelor, poveştilor,
a imaginii spirituale despre o ţară în ţară.
 |
| Biserica din Densuș |
Citind cartea poţi descoperi faptul că pe aceste locuri a fost cândva un
ocean primordial Tethis şi că zona
Mureşului în limita Orăştiei a fost, este şi va fi un centru civilizator al
omenirii.
De pe Columna lui Traian citim
drumurile istoriei care ating şi zona Hunedoarei, pe aici au fost urieşi, iar strămoşii noştri au
inventat un anume fel de a scrie. Citeşti cu uimire că o femeie din Apuseni a
fost soţie a regelui Solomon, probabil una dintre ele, dar a fost acolo.
Autorul se apleacă din dragoste pentru istorie asupra vremurilor lui
Decebal, a civilizaţiei dacilor, a comorii care a stârnit şi stârneşte discuţii
şi aprinde minţile oamenilor.
Atent la geografia istorică Gligor Haşa ne prezintă cetăţi şi castele din Ţara Haţegului, redesenează limita
dintre mit şi adevărul care a fost în acest loc.
Sunt enumerate locuri importante din ţinut precum Deva, Cincişul, Săcărâmb, Roşcani,
Prislop, etc. Fiecare loc are oamenii săi, are tradiţiile sale, sunt acolo
minuni care au sclipit o clipă, au fost oameni care au sfinţit locul.
În carte scriitorul prezintă şcoala
campionilor de la Deva, şcoala cu profil de gimnastică şi atletism unde
s-au format şi s-au impus în lume Nadia Comănici, Emilia Eberle, Ecaterina
Szabo, Lavinia Agache, Daniela Silivaş, etc .. campioanele care au uimit lumea.
Amintirea succeselor din domeniul sportiv va rămâne ca o minune a locului,
femei care au biruit…
Acest tur de forţă şi tandreţe făcut de reporterul istoriei a fost probabil
necesar, s-au fixat câteva repere
despre Hunedoara, s-au restabilit ierarhii, s-a fixat în memoria colectivă
faptul că pot exista minuni aproape de noi, că enigmele care au uimit lumea
încep aici, că Retezatul, sau Mureşul,
sau zona Orăştiei sunt locuri extraordinare care merită vizitate.
„Cele două laturi ale firii privesc
şi această carte, plămădită din mers, colindând locuri, cunoscând oameni,
certând istoria prin mărturii; trecând plaiuri, colindând poteci, însoţind
cursuri de ape opri cutezând pe creste de munţi la toate rotirile de
anotimpuri; pendulând nostalgic, ca împătimit visător, între prezent şi trecut
ca între verdele crud al ierburilor în
primăvară şi albul imaculat al zăpezilor din Retezat. Mereu cu râvna
către adevăr şi frumos prin acest nepereche Ţinut al Hunedoarei, marcă şi
inimă de ţară”. Aceasta este mărturia autorului în prefaţa la carte, o
pledoarie din dragoste pentru legendele locului.
Gligor Haşa a intuit cumva că va veni vremea când ne vom reevalua ţinutul
unde trăiesc mulţi români şi vom redescoperi că aici există un leagăn de
civilizaţie, o gură de rai românesc
pentru lume. Comisia prezidenţială din domeniul culturii a confirmat în anul
2009 că ţinutul merită pus sub protecţia
şi autoritatea UNESCO, pentru simplu motiv că este unic şi că lumea are nevoie
de certitudini şi de miracole în acelaşi timp.
Cartea conţine scurte eseuri,
reportaje, minute despre fiecare temă şi fiecare loc, se fixează în mod
sintetic ideea că ceva se întâmplă aici şi parcă nu avem ochi la inimă să
vedem. Bătăios cum se autocaracterizează, scriitorul emite ipoteza interesantă
şi tulburătoare: CAPITALA ROMÂNIEI ÎN
ŢARA HAŢEGULUI? Eseul are argumente, fapte, dovezi arheologice, idei ale
istoricilor, decizii ale conducătorilor României în acest sens. Puţin ştiu
despre aceste evenimente, puţini acceptă schimbările din domeniul culturii, dar
gândul despre un adevăr ale istoriei ne atrage şi ne face mai puternici. Ideea
este reluată de Gligor Haşa într-o altă carte cu titlu exact: Haţegul – adevărata Sarmizegetusa,
carte apărută în anul 2009. Brusc vedem că există o memorie în care locuim.
În mod evident scriitorul abordează şi mituri locale precum acela al
Cetăţii de Colţ, loc ce a stat în atenţia lui Jules Verne, ori ipotezele
plauzibile privitoare la semnul heraldic al Corvinilor, sau frământările care au fost la Săcărâmb în goana după aur în stil românesc. Chiar Eminescu în scrierea sa Geniu pustiu a avut în atenţie pe Avram Iancu, legenda care străpunge
memoria moţilor.
Autorul scrie simplu, exact despre Ţinutul Hunedoarei, doreşte să depună
mărturie despre zona aceasta, să lase o pată de culoare în memoria locului şi a
ţării. Citind cartea descoperi că istoria e aproape de noi, facem parte din ea,
o putem focaliza în sentimentele noastre şi în viaţa de zi cu zi.
Minuni şi enigme, cuvinte şi gânduri, imagini şi eternitate pe trecerea de
pietoni.
Păcat că această carte nu are şi fotografii color, cele în alb – negru par
sărăcăcioase şi superficiale, probabil nu au existat fonduri pentru a susţine
acest exerciţiu de memorie, poate vom regreta că am rămas la memoria noastră alb – negru, e prea puţin pentru o ţară
care se vrea în Comunitatea Europeană…
Carte este un fruct pârguit din iubire, din adevăr şi legendă afirmă
autorul…
Constantin Stancu
