SONET AL BIETULUI POET
mult te-ai zbuciumat – mult te-ai frământat
lumea asta toată ţi-a fost un oftat
duhuri te-au mânat – vis te-a sugrumat
ai ajuns acuma la capăt de-olat
şi nimica-n viaţă n-ai agonisit
lacrima-n Hristosu-ţi – rouă s-a oprit
scris-ai rugăciune şi potir de floare:
amândouă scrisuri – sânge de răcoare
ca izvor bătut-ai stânci şi pietre-n noapte
doar pe Maica Sfântă o auzi în şoapte
te-a albit pe culme traiul cu zadar
ai ars multe candeli – câte oare-n har?
...ai ajuns la ceruri – nodu-n gât se pună:
nu mai ai lăută – nu mai ai nici strună...
***
NE-CAPODOPERA LUI
DUMNEZEU
Mărite Doamne – capodopera Ta-s munţii
pădurile – păsările şi florile
şi-n toată noaptea – privighetorile:
aceştia-Ţi ajung – nesmintit – dimineaţa - în dreptul
frunţii
nu omul – făptură târzie şi-obraznică
ne-darnică - şi cu
înfăptuirile Tale - groaznică
sanchìu – fudul degeaba şi mereu pus pe harţă
făptură de ceaţă – ce nimic - niciodată - nu-nvaţă
arătare – ce-o scăpaşi din poalele Tale de cer – într-o
marţă...
...şi numai o clipă devine senin – când îi şopteşti
că de mult s-a-nserat – că el nu-i şi Tu eşti
îi şopteşti – chiar lui – la urechea de-ncăpăţânare:
bine-i ca toată făptura
din ceas - să se fi liniştit – acum - la culcare...
...dar Tu ştii dinainte: omu-i mic la suflet – doar la
prostie e mare...
***
DRUMUL SPRE EMAUS
„pe drumul de tristeţe – gând şi umilinţă
pe drum de moarte şi de ne-ndurare
aflarăm – din văzduh – Lumina-spre-Fiinţă
văzurăm Pâinea cum se frânge spre mirare
nu întrebăm – năuci – de Casă – ci noi credem
ceruri de veste se deschid spre noi parfumuri
ce ard acolo ca-ntr-o vatră – iar noi şedem
privind minunea: Focul lămurit din fumuri”...
...o – fluturii-n iubire să-mi scrie un alt trup
iar stele văpăieze-mpreunări de gânduri
contururile se topească în roìri de stup
prin Lacrima-Cleştar să piară-n suflet tânguri...
...şopteşte-mi – Criste – stih de şfichi – ca să tresar
Drum fie-mi nu spre tulburi somnuri – ci spre Har!
***
Adrian Botez
