sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Dumitru Tâlvescu: Evadare, poeme sub arcadele toamnei




Cuvânt înainte


Am înțeles libertatea numai în felul creator, care să umple, să unească benefic stări, sentimente, persoane... Mediul pe care l-am creat în versuri este magic, pentru că personajele, anotimpurile și stările sunt vii, se dezvoltă iar adevărurile sunt blânde, trăirile dominate de speranță și dorințe comune tuturor. Percep literatura, poezia în special ca pe o fereastră deschisă, nu ermetică, transmodernă sau chinuită sub termeni critici mai greu de înțeles, ca o deschidere spre visare, un drum către speranțele care duc la împliniri sau sfârșesc în iluzii... Sunt fericit că poemele mele au fost primite, în cea mai mare parte, cu plăcere, iar bucuria mea supremă am simțit-o când am știut că mesajul meu a ajuns să ofere bucurie, împăcare și uneori, mirare. Dar totul într-o armonie care punea semne de întrebare peste metafore și zîmbete peste nedumeriri. Citind poemele, azi faceți-vă un prilej de bucurie, iar aceasta să nască o vibrație înaltă, care să difuzeze lumină în cenușiul uneori apăsător care vine peste noi.

Dumitru Tâlvescu
  



 

Poem spre toamnă


Mă cheamă dorul pe dealuri
Lângă tufele ce strigă lumina
Sub vântul ce mângâie lăstarii
Culori sclipind în clorofilă
Ca un psalm trimis spre ceruri.
E praf pe drum, ca un îndemn
Sub el, un sens nebănuit al sorții
Zăvorât între a fi și a nu ști
Cu greu se-ndeamnă ziua sus pe boltă
Un soare prea sătul de-odihnă cască
Cu ochii roșii, în crepuscul.
Doar marea mai toarce domnind peste valuri
În timp ce-n taverne, pe maluri, e toamnă.




Dumitru Tâlvescu se arată atras de simțămintele așa-zicînd generice ale poeziei. Nici acrobaticele figuri avantgardiste, nici minimalismul în vogă la ora actuală nu fac parte din poetica domniei sale, bizuită pe un echilibru formal, corespunzător unuia de ordin umoral. Întrucît interogațiile, dubiile, indeciziile, anxietățile au aici o nuanță de robusta „cumințenie”.... 
Incantația simplă a bucuriei de a trăi pe care o cultivă Dumitru Tâlvescu se lasă testată de o seamă de dificultăți care-mai încape vreo îndoială?-sfîrșesc prin a confirma.


Gheorghe Grigurcu