Sfârşit de veac în
ninsoare
Albul zăpezii ar putea însemna o simplă naştere,
te întorci cu faţa spre timp, de parcă ar ninge cu timp,
vine o vreme de sfârşit de an,
de sfârşit de veac sau chiar de zi, un sfârşit al
sfârşitului…
După felul de a fi a oamenilor timpul se măsoară cu
veacul,
după starea Celui Preaînalt vremurile se măsoară
cu vieţile noastre, sau cu un singur cuvânt …
Învăluit în lumină ca floarea în mireasma ei,
pe un drum care începe şi se termină într-un alt secol,
vine spre tine prietenul cel apropiat, fratele tău,
cu picioare de foc peste zăpada neatinsă…
C Stancu
(Fragment din cartea Pomul cu scribi)
