marți, 18 septembrie 2018

Dumitru Tâlvescu - PROSPERIA, Deva, 27.09.2018. Toamnă nostalgică





Toamnă nostalgică




Nu era vorba de stare, ci de chip
Drept, ca lumina de zi, dinspre amiază
Aşa stătea ea între vise.
Gândurile se împleteau simetric în privirea ei
Descifrau taine, printre copacii goi.
Apoi toamna a trecut prin ea
Zâmbetul i-a devenit nesfârşit
Frunzele au început să-i vorbească
Au adus aproape vraja verilor trecute,
Timpul înecat în albastrul senin.
Culori care dormeau acum pe câmp,
Se întreceau să-i spună cât e de frumoasă.
În lumina blândă a apusului sosind
Ochii ei căutau trecutul.
Imaginile ascunse în minte
Plecau spre un adăpost mai bun şi cald.
Nimic nu vedeam în jur, numai silueta ei
Ridicată pe un soclu din dorinţi
Privea spre timpul incert al zilei de mâine.
Ţinându-mă de mână, prezentul era în mine.
I l-am oferit cu tandreţe.
L-a privit, lăsându-l pe covorul de ghindă.
Pielea ei albă, sidefie, strălucea în seară
Orele se opriseră din mers, minutele zâmbeau
În lumea cernută printre doruri
Speranţele mele o iubeau pe ascuns



Dumitru Tâlvescu
Poem din volum

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu