Geometria iubirii... Poezia sub piramide de frig

Au aşteptat o viată,

                     ceva trebuia sa se-ntâmple,

                     ce s-a întâmplat a fost

                     viata lor...

               Toamna se-ntinde bruma ca o ruga târzie,

                     ei trec pe străzi absenţi,

                     copleşiţi de bruma din oase

                ca de o maree târzie...

Descoperă, târziu, în miez de noapte, cu uimire, cât gol acoperă cochilia melcului și cuvintele lor nerostite... 


De aici începe geometria iubirii, sub piramide de frig...

C Stancu 

*Foto: Retezatul în toamnă