OCHIUL DE LITERE... Poezia ca un fel de vedere - „Văd un poet murind încet/ cu fiecare vers nescris/ Copac înfrânt de-al vieţii vânt/ Dar odihnind în paradis”

                                                O ALTFEL DE VEDERE

Ochiul de litere, este o antologie a scriitorilor nevăzători participanţi la Concursul de creaţie literară „Paşii profetului” – Oradea, Editor Biblioteca Revistei Familia, 2002. Titlul este incitant, ne provoacă la o altfel de vedere, scriitorii par a vedea ceea ce este dincolo de cuvinte, caută şi găsesc o certitudine a luminii interioare... Uneori cei care au ochi nu văd, iar cei care nu văd în afară, spre lume, văd în interiorul unui tărâm mirific, văd cu inima... De aceea este importantă  această o altă vedere, spre infinit... Talentul nu este condiţionat de concepţiile umane despre daruri, sunt daruri care vin de sus, iar efortul în plan spiritual al scriitorilor nevăzători, este demn de urmat de cei care văd şi... nu văd, în adevăr...

Ceea ce atrage la această carte este curăţenia versului, a spunerii, parcă poemele descoperă cititorului o puritate pierdută, scriitorii, care, dincolo de trup, văd cu ochii sufletului, privesc spre Dumnezeu ca spre o şansă adevărată, reală. Scriitorii nevăzători nu fac experienţe, nu se joacă cu ideile, cu expresiile, cu trimiterile, ei „privesc” în curajul lor spiritual spre lumina adevărată... Scriitorii care văd, unii, parcă atinşi de o boală nevăzută, folosesc teme, limbajul ca pe o cârpă de şters stessul zilnic, şi-au pierdut busola, nu mai pot aprecia darurile simple ale vieţii, ţipă unii la alţii, au orgoliul de a-şi striga „nevederea” în plină zi, la sfârşit de vremuri... De aceea scriitori care văd ar trebui să înveţe de la cei care nu văd iubirea de cuvânt... Gheorghe Ardeleanu priveşte la Isus, ca la cel care tămăduieşte sufletele, care ne învaţă pescuitul în apa adevărului...

„Ne cununăm sub un altar ceresc./ Plăcerea e sfinţită prin credinţă./. Pe crucea stângă taina o trăiesc/ murind transfigurat de suferinţă“ (Crucea stângă – Aurel Alexandru Banciu).

Iar Monica Diana Buciuman se roagă: „Doamne, dă-mi putere, paşii nu mi-i frânge/ Nu stârni în mine vise fără zbor/ Căci singurătatea din oglindă plânge/ În descânt sălbatic trandafirii mor.“  Este o cale de a deschide porţile din cer, cu sinceritate, cu nădejde, cu iubire...

Viorel Şerban priveşte spre dragoste ca spre o altă dimensiune, descoperind iubirea gingaşă, magnetice câmpuri care învăluie îndrăgostiţii, simţind femeia ca pe un izvor îmbătat de ispite ( Femeie ) Şi poetul strigă spre Isus: „Doamne, de n-ar cânta cocoşul !/ De-aş trece dincolo de păcat”...

Poetul Radu Sergiu Ruba surprinde cu exactitate starea vremurilor: „Prostul satului/ îi împrăştie pe intelectuali ca pe vrăbii/ detonând în mijlocul lor  bomba/ cum că sfârşitul lumii a şi venit...; „…iar intelectualii încep să calculeze starea de propagandă, ideea de marginal...

Radu Sergiu Ruba prinde esenţa: „Dacă vrei să scrii cu adevărat/ trebuie să scrii despre tine/ adică despre noi/ iar aici nu ţi-e îngăduit să spui orice./ Că noi/ ştii tu prea bine/ nu suntem doar ce părem a fi/ dar nici n-an hotărât deocamdată/ cum ne-ar plăcea/ să i se pară lumii că suntem...”. 

 Deşi antologia este limitată ca număr de poezii sau proze, descoperim o experienţă de viaţă care fulgeră veacul, o experienţă care se adaugă la „marea poezie”, fără de a maneliza... Fiecare scriitor din antologie are ca semn o altă pată de culoare care vorbeşte, dar există un fir subţire de nisip care leagă nevederea de vedere, care leagă scriitorii adevăraţi între ei. Ceea ce putem remarca la scriitorii nevăzători este faptul că nu au fost învinşi de viaţă, aproape toţi au studiat cu stăruinţă, au ieşit biruitori prin acest fel de scriere, sunt absolvenţi de facultate şi de marea şcoală a vieţii şi iubirii...

Ei nu au cedat, au privit înainte  pentru că acolo era un altul care mergea - Cuvântul adevărului ...

Acolo unde pare că lumea nu mai are la îndemână mari teme de scris, acolo, scriitorii din antologie,  descoperă frumosul: „E vară. Au luat cireşii foc ... “ (Manda Maier); descoperă eternitatea simplă, zdrobitoare, care nu trece ...

 „Văd un poet murind încet/ cu fiecare vers nescris/ Copac înfrânt de-al vieţii vânt/ Dar odihnind în paradis”. (Dan Cristian Manolescu).

Antologia este realizată de Gheorghe Vidican, cu un cuvânt înainte de Ioan Moldovan, nu are trecut pe copertă nici un preţ, pentru că scriitorii din antologie au învăţat cu adevărat ce înseamnă preţul vieţii recâştigate prin poezie, prin scrierea cu viaţa,  prin vederea cu inima...

                                                    Constantin Stancu