CAM CÂT COSTA, PE LA ANUL 1.200, O PALMĂ, ÎNCASATĂ DE UN
DACO-VALAH...
sau : românii/DACO-VALAHII NU au
gena laşităţii înscrisă în “ADN”-ul lor!!!
Cei mai cutezători războinici ai
Terrei – Traco-Dacii-Valahii…!!!
Nu
există român de azi (sfertodoct…se înţelege, în condiţiile în care U.E. “dispune”
ca Istoria Românilor să înceapă de
la…1989!!!), care să nu exclame, din fundul bojocilor săi şi cu un dispreţ
suveran: “Aşa am fost noi, românii ăştia,
totdeauna! Laşi, nemernici, găinari, căcăcioşi!”
…Şi,
ca urmare a acestei stări de dezertare moral-spirituală, lăsăm U.E. să ne
calce-n picioare, lăsăm S.U.A., Anglia, Franţa, Germania, Austria, Cehia,
Ungaria etc. să ne jefuiască şi să ne
asasineze (moral-spiritual, economic …şi nu numai !) - …să ne scuipe-ntre
ochi…şi noi nu reacţionăm decât cu umilul, sinucigaşul, “otomanicul” : “Săru'
mâna, coane, săru' mâna…şi Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă dea sănătate, că
ne-aţi uşurat, grabnic şi frăţeşte, de toate cele grele şi strămoşeşti (n.
mea : deci, vetuste, “hors mode”!) COMORI FĂRĂ PREŢ…mai luaţi, mai
luaţi, ca de la domniile voastre, de-acasă! – nu vă ruşinaţi…luaţi,
luaţi…bogdaproste…!”
…Ei,
tinerilor şi mai puţin tinerilor, nu-i deloc aşa! Mai lunile trecute, citam din
dl BOGDAN MATECIUC, care evoca motivul
războaielor dinastiei IMPERIAL-româneşti
a Asăneştilor, cu “invincibilii bizantini”: O
PALMĂ! – ŞI SOCOTEAM CAM CÂT
COSTA, LA ROMÂNI, PE ACELE VREMI (VEACURILE XII-XIII), “O
PALMĂ”…:
“În jurul anului
1000, alături de bulgarii slavofoni, izvoarele bizantine, cele narative de la
cancelaria imperială şi de la cancelaria patriarhală îi menţionează, la sud de
Dunăre, pe aromâni, populatie romanică, din regiune. În anul 1185, în Bizanţ
domneşte tânărul împărat Isaac II
Anghelos. Dorind să-şi pregătească, cu mare fast, nunta cu fiica regelui
maghiar Bela al II-lea, el pune o dare nouă, asupra supuşilor săi. Darea îi
afectează, în primul rând, pe cei ce au turme de oi şi vite. Este tocmai cazul
valahilor, a căror îndeletnicire principală este păstoritul. Aceste dări şi
felul abuziv în care sunt strânse produc o mare nemultumire, printre valahii
care locuiesc în muntele Hemus. Aceştia trimit, la împărat, care se afla la
Kypsella, în Tracia, o delegatie condusă de FRAŢII PETRU şi ASAN, fruntaşi ai lor, pentru a-şi prezenta
plângerile. Cererile lor nu sunt luate în seamă, ba, mai mult, ASAN ESTE PĂLMUIT DE UN DEMNITAR BIZANTIN,
„PENTRU NEOBRĂZARE”(s.n.) […n.
mea : e vorba de SEBASTOCRATORUL IOAN…). În aceste condiţii, ei [n. mea : Fraţii PETRU şi ASAN] se întorc la Târnovo, în biserica Sf.
Dumitru unde, „în limba lor părintească”,
după cum spune cronicarul Nicetas Choniates, CHEAMĂ POPORUL LA RĂSCOALĂ ÎMPOTRIVA BIZANTINILOR. (…).Trei ani mai
târziu, împăratul Isaac trece muntii Balcani, cu gândul să ocupe Târnovo, capitala
Asăneştilor, dar întâmpinând o rezistenţă îndârjită, se retrage. PE DRUMUL DE ÎNTOARCERE, ARMATA SA (n.
mea: a împăratului Isaac al II-lea Anghelos, care permisese
pălmuirea lui Asan!!!), CADE ÎNTR-O AMBUSCADĂ, ÎNTR-O TRECĂTOARE
DIN MUNTI, ŞI SUFERĂ PIERDERI GRELE. ÎMPĂRATUL ÎNSUŞI SCAPĂ CU FUGA,
PIERZÂNDU-ŞI COIFUL. VICTORIA ÎNTĂREŞTE ŞI MAI MULT POZIŢIA ASĂNEŞTILOR, CARE
RĂMÂN STĂPÂNI PE TERITORIUL DINTRE DUNĂRE ŞI BALCANI (s.mea).(…). Împăratul Isaac trimite o nouă armată,
de data aceasta SUB CONDUCEREA
SEBASTOCRATORULUI IOAN, CEL CARE ÎL PĂLMUISE PE ASAN (s.n,). Acesta nu rămâne mult timp la comandă, fiind
bănuit de complot, şi este înlocuit cu IOAN
CANTACUZINO, CUMNATUL ÎMPĂRATULUI. ACESTA NU ARE NICIO EXPERIENŢĂ MILITARĂ ŞI,
ÎN URMA UNUI ATAC PE TIMP DE NOAPTE, SUFERĂ O GREA ÎNFRÂNGERE, DIN PARTEA
VLAHILOR. (…) În timp ce Alexios se
află în răsărit, pentru a înăbuşi răscoala pornită de un rebel din Cilicia, VLAHII RISIPESC O ALTĂ ARMATĂ BIZANTINĂ, ÎN
APROPIERE DE ORASUL SERES.(…) După Petru, tronul este preluat de cel de-al
treilea frate, Ioniţă cel Frumos (Caloian, 1197-1207), ce dovedeşte
remarcabile însuşiri de militar şi om politic. În urma mai multor victorii
împotriva bizantinilor, înţelegând că Bizanţul nu-l va recunoaşte niciodată ca
„împărat”, Ioniţă apelează la Papa
Inocentiu III, căruia îi cere recunoaşterea, ca Împărat al bulgarilor şi
vlahilor, precum şi titlul de Patriarh, pentru întâi-stătătorul bisericii
sale.(…) Mai mult, cronica grecească a lui Nicetas menţionează, în mai multe
rânduri, că Petru şi Asan erau „vlahi”
şi că ei aparţineau acelui neam de oameni „care
locuiesc în muntele Hemus” şi care „înainte
se numeau Mysi, iar acum vlahi se cheamă”. ORIGINEA VALAHĂ A FRATILOR ASĂNEŞTI ESTE CONFIRMATĂ DE NUMEROASE
IZVOARE CONTEMPORANE.
Se pune întrebarea: cum au reuşit, aceşti vlahi,
care nu constituiau o majoritate, în acea regiune, să repurteze asemenea
succese? Răspunsul constă în faptul că VLAHII
ERAU ELITA CONDUCĂTOARE PESTE MOZAICUL DE NEAMURI DIN REGIUNE
(s.n.). În plus, EI AVEAU, DEJA, O
TRADIŢIE, ÎN OPOZIŢIA FAŢĂ DE AUTORITĂŢILE BIZANTINE. De exemplu, în jurul
anului 1000, ei sprijiniseră, activ,
rezistenţa împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul. De asemenea, ei
fuseseră principalii animatori ai unei răscoale, cu caracter etnic si social,
din zona specific românească, Larissa (Thesalia), în preajma anului 1066.(…). Spre
dezamăgirea Papei, ÎMPĂRĂŢIA ASĂNEŞTILOR
NU DEVINE UN PILON AL ROMEI ÎN SUD-ESTUL EUROPEI ŞI NICI NU SE APROPIE DE
IMPERIUL LATIN DE RĂSĂRIT (s.n.),
fondat de Balduin de Flandra, care cucerise Bizanţul în cea de-a patra Cruciadă
(1204), proclamându-se Împărat al Imperiului Latin de Răsărit. Ioniţă, dorind
să stabilească legături cu noii stăpâni ai Bizanţului, trimite o delegaţie,
cerând să fie recunoscut şi de aceştia. LATINII
FAC ÎNSĂ O GRESEALĂ FATALĂ, CERÂNDU-I REGELUI SĂ NU LI SE MAI ADRESEZE CA UNOR
EGALI, CI CA UN VASAL (…n.
mea : Ptiu…!!!) STĂPÂNILOR SĂI.
LUI IONIŢĂ,
OFENSAT, CARE PORNEŞTE RĂZBOI
(s.n.), i se alătură o serie de nobili greci, fosti ofiţeri în armata lui
Alexios al III-lea, izgoniţi de latini. Ioniţă preia conducerea noii alianţe,
iar LATINII AJUNG REPEDE SĂ ÎNŢELEAGĂ CE
GREŞEALĂ AU FĂCUT. VRÂND SĂ ÎNĂBUŞE REVOLTA LUI IONIŢĂ, EI SE DECID SĂ LOVEASCĂ
PUNCTUL PRINCIPAL ŞI ASEDIAZĂ ADRIANOPOLELE. BĂTĂLIA, CARE ARE LOC ÎN ZIUA DE 5
APRILIE 1205, SE ÎNCHEIE ÎNSĂ CU UN DEZASTRU, PENTRU LATINI - IAR BALDUIN ESTE PRINS ŞI DUS LA TÂRNOVO,
UNDE MOARE ÎN CHINURI GROZAVE, DUPĂ CUM POVESTEŞTE CRONICARUL NICETAS “ – cf.
Bogdan Mateciuc, Imperiul Româno-Bulgar al Asăneştilor - Scurtă istorie a imperiului clădit de trei frati vlahi
(aromâni), la sud de Dunăre.
…E
ceva neînţeles…ceva de comentat…privind reactivitatea DACO-VALAHĂ, în veacuri trecute ?!
…“No
comment!”
…Doar
atât : iată de ce trădătorii-pseudo-intelectuali, cumpăraţi de “străini”
(ştim noi care “străini” au atâţia bani, încât
să cumpere parlamente şi guverne întregi!... - …îi ştim, nu ?) şi
hipnotizaţi de demagogia politicienilor pseudo-băştinaşi (vă rugăm să cercetaţi
ORIGINEA ETNICĂ şi ADEVĂRATELE
nume ale unor politicieni “români”…!!!) ne interzic, prin “manualele
alternative” şi prin desfiinţarea rubricii “ISTORIE”, din cataloage –
DREPTUL LA CUNOAŞTEREA IDENTITĂŢII
NOASTRE ŞI A FAPTELOR ACESTUI NEAM ÎMPĂRĂTESC…cu MISIUNE SACRĂ : NEAMUL
DACO-VALAH…!!!
Pentru
ca să nu revendicăm, drept teritoriu “naţional” (…sau, părăsind “limba
masoniacă” : PATRIE !!!) – BALCANII, ÎN TOTALITATEA/INTEGRALITATEA LOR…!
Dacă
nu…chiar TERRA ÎNTREAGĂ! - …pe care NOI,
PELASGO-DACO-VALAHII, am populat-o, CEI
DINTÂI…şi de la noi/dintru noi
purces-au “ceilalţi”…şi întru NOI
se vor întoarce, în “VREMEA BEZNEI
SPIRITUALE COMPLETE A TERREI”, spre…”A
LUA LUMINĂ DIN LUMINĂ”, IDENTITATE DIN…SINGURA AUTENTICĂ IDENTITATE, CEA ÎNTEMEIETOR-DEMIURGICĂ…!!!
*
…Acum,
să ne întoarcem, dimpreună cu Adrian Bucurescu, în vremurile şi mai vechi, la
aşa-zisa “ocupaţie romană”, şi să vedem cam cât i-a costat pe urmaşii lui
Traian-Tracul – o operaţiune alchimică (a acestuia din urmă), făcută cu cele
mai bune gânduri, dar cam…”în forţă” (precum intervenţiile
poliţiei “moderne”, la “mineriade”…):
“Toţi împăraţii de după Traianus au fost
nevoiţi să regrete invazia asupra ţării de la Nord de Danubius. Imediat după
moartea lui Traianus, dacii liberi, împreună cu iazigii metanaşti şi cu
roxolanii, au atacat provincia romană.
Hadrianus, succesorul lui Traianus, i-a învins pe iazigi, printr-un general
de-al lui, şi i-a împăcat pe roxolani cu bani. Eutropius scrie că Hadrianus a
vrut să părăsească Dacia, dar a fost oprit de prietenii lui cu argumentul că,
astfel, „ar cădea mulţi cetăţeni romani
în mâinile barbarilor”. În timpul urmaşului lui Hadrianus, Antoninus Pius,
generalii romani i-au respins pe
dacii liberi de două ori; în anii 143 şi 156-157. Pe vremea împăratului
Marcus Aurelius, romanii au fost
nevoiţi să se lupte cu costobocii (dacii din Bucovina), care au atacat Dobrogea,
ajungând până în oraşul grecesc Elateea, unde au fost învinşi. Aliaţii
costobocilor au fost marcomanii, de la care războiul s-a numit marcomanic. Luptele s-au încheiat abia pe
vremea lui Commodus, urmaşul lui Marcus Aurelius. În timpul domniei acestuia, s-au răsculat dacii din teritoriul
cucerit, dar şi ei au fost învinşi. Pe vremea Iui Caracalla, a avut loc
prima năvală a goţilor în Dacia Romană,
ALIAŢI CU DACII LIBERI DIN MIAZĂNOAPTE.
Împăratul a venit în ţinuturile noastre şi a reuşit să învingă. În timpul
împăratului Macrinus (217-218), scrie Cassius Dio, „dacii pustiau o parte a Daciei şi ameninţau să se lupte mai departe,
după ce-şi luaseră îndărăt ostatecii, pe care-i primise Caracalla sub cuvânt de
alianţă”.
De pe la anul 230 încoace, atacurile nu au mai
încetat. La leatul 235, romanii i-au învins pe dacii care atacaseră împreună cu sarmaţii. Peste doi ani,
carpii (dacii din Moldova), laolaltă
cu goţii, au prădat în Dobrogea. Cu mare greutate, romanii i-au învins.
În anul 245, carpii au atacat din nou şi au fost învinşi iarăşi. În acelaşi an,
goţii şi dacii liberi au pătruns încă
o dată în imperiu. Atacurile
s-au ţinut lanţ, până la aşa-zisa „retragere aureliană”. ACEASTA A ÎNSEMNAT
INDEPENDENŢA OFICIALĂ
A DACIEI, ÎNCUNUNAREA RĂZBOAIELOR NEÎNTRERUPTE PE CARE DACII LIBERI, ALIAŢI CU
ALŢI „BARBARI” LE-AU PURTA ÎMPOTRIVA „RÂMLENILOR”
– cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997,
pp. 230-231.
…Parcă
nici nu există vreun răgaz, între luptele cele crâncene, iscate într-una! – şi
duse pentru Sfânta Libertate…Aşa că, mult mai corect ar fi să analizăm cauzele INVOLUŢIEI (prin ani şi veacuri…) a spiritului nostru atât de războinic, că nici măcar militari profesionişti,
precum erau romanii, nu mai făceau faţă…
Nu avem înscrisă, în ADN-ul nostru, ÎN
NICIUN CAZ, Laşitatea!!! Poate că suntem
manipulaţi (la fel ca toate popoarele Terrei!), să devenim nişte “castraţi”,
şi din punct de vedere al acţiunii/re-acţiunii, şi din punct de vedere al
moralei…spiritualităţii…Pentru că, se ştie de mult: un neam care “scade/şovăie”
moral-spiritual, se “nemerniceşte”,
apoi se “nimicniceşte”, din toate
punctele de vedere. Şi, atunci, ia să ne mai privim, o dată, pe faţa
Pământului, duşmanii de moarte ai
spiritualităţii creştine (de 2.000 de ani încoace, dar, mai cu seamă, în ultima
mie de ani, de pe la 1054…din secolul al XV-lea, al apariţiei aberaţiilor protestante – …cât despre cele
actuale/contemporane, ale neo-protestantismului, ne este şi silă să mai
vorbim!) - ŞI, ATUNCI, VOM PRICEPE TOTUL!!!
***
prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu