sâmbătă, 26 octombrie 2019

Eveniment: Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, duminică, 27 octombrie 2019, de la ora 19, în Tramvaiul 26 (strada Cercului nr. 6, sect. 2, București), la întâlnirea cu Vlad Sibechi, Artiom Oleacu și Artur Cojocaru




Vlad Sibechi (n. 1986) a absolvit Litere la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. A câștigat premiul „Regele dimineții” la cea de-a VI-a ediție a Concursului de debut „Alexandru Mușina” și, ca urmare, va scoate în curând volumul „Meditațiile bătrânului despre libertate”.
Spre deosebire de atâția tineri care au parte de înșelătoare confirmări în premii la concursuri pentru poeți nedebutați, Vlad Sibechi nu s-a grăbit, iar asta a fost în favoarea scrisului său: „Meditațiile bătrânului despre libertate” e exact ce trebuie să fie un debut la treizeci și ceva de ani. Depășind influențele inițiale venite dinspre suprarealism, trecut pe la școala fastuoșilor Dimov, Ursachi și Mureșan, Vlad a asimilat și personalizat aceste experiențe într-o formulă care nu are nicio legătură cu scriitura minimală, postumanismele și mâțâielile aseptice la modă în vara asta. Cu „sinceritatea pusă pe lama cuțitului” se scrie poezia unuia care a trecut prin toate crizele de creștere, iar acum, la capătul acestui periplu prin propriile vârste, dar și prin vârstele poeziei românești din ultima jumătate de secol, are de rezolvat oboseala inevitabilă „de a mai spune ceva”.


Artiom Oleacu (n. 1986) a terminat Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, unde este actor la Teatrul „Satiricus”. A primit marele premiu al Concursului „Alexandru Mușina”, iar la Institut va citi din volumul în curs de apariție „miere pentru toate exponatele”.
Artiom Oleacu își construiește poezia într-un ritm aparent egal și familiar, pe care însă îl tensionează și îl trece prin tot felul de turbioane, părând câteodată că va face implozie, alteori că se va frânge definitiv. Intensitățile și convulsiile subiectului poetic Artiom sunt aparent ținute în frâu, dar cititorul lui e luat într-o călătorie care nu-i tocmai ușor de parcurs, deși Oleacu te ia domol, îți povestește lucruri mărunte, de-ale vieții, îți vorbește despre mamă și despre tată, despre bunici, de Maria și dintr-odată scoate pistolul de sub pat. Nu pot uita versul pe care i l-am sugerat ca titlu al cărții (dar acum cred că a făcut mai bine că nu l-a ales, „7 gloanțe ca să termin cu nebunia”), care este extrema cealaltă a „Cerului luminos” care îi toarce atât de frumos acestui poet deasupra capului.


Artur Cojocaru (n. 1999) scrie poezie, face fotografie, gătește și a citit pe 21 aprilie la ediția 200 a Institutului Blecher. Câștigător, anul acesta, al premiului „Budila Express” al Concursului „Alexandru Mușina”, va debuta cu „un cap pentru un coș de gunoi”.
Artur Cojocaru are, de foarte devreme, câteva atuuri destul de rare la un poet de-abia ieșit din adolescență: inteligență, luciditate, impecabilă stăpânire a mijloacelor. Pe de altă parte, un debut la douăzeci de ani e întotdeauna o afacere delicată (să nu zic riscantă), cu toate că istoria poeziei românești ne furnizează destule exemple și pro, și contra. În ce-l privește pe Cojocaru, secvențele pe care le relatează, minimal și fără stridențe, sunt instalate încă de pe acum într-un perimetru destul de familiar cititorilor de poezie contemporană – nespectaculos și consecvent în formula sa, el se situează în momentul de față la egală distanță între Dumitru Crudu și Constantin Acosmei, cu o scriitură sigură, exactă, căreia nu i se pot aduce reproșuri tehnice și care nu poate fi bănuită de extravaganțe sau fake-uri. De aici încolo, drumul îi este deschis.


Moderator: Claudiu Komartin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu