Dumitru Constantin Dulcan - CREIRUL ȘI MINTEA UNIVERSULUI... Lecturi necesare, legătura cu absolutul. Viața sprirituală este o necesitate pentru omul modern afectat de transumanism

Concluzia esentiala care se desprinde din comentarea tuturor temelor abordate este aceea ca suntem cu totii rezultatul unei ratiuni care traverseaza intreaga existenta de la astre pana la ultimul graunte de nisip.

Avem cu totii o singura ratiune: aceea de a fi in acord cu intentia prima a creatiei – indiferent de modul in care ne interpretam originea. Dispunem acum de argumente stiintifice prin care intelegem ca nu suntem singuri intr‑un univers indiferent si rece la patimile si suferintele noastre, ca nu ne‑am nascut intamplator, ci cu un rost bine precizat. Fiecare dintre noi isi ocupa locul sau in Univers, in virtutea unei gandiri inscrise dincolo de noi. Acest rost ne confera motivatia de a fi si calea de eliberare, de salvare.

 Avem nevoie de o noua constiinta, o noua gandire, o noua paradigma, o noua spiritualitate. In fiecare clipa, cu fiecare gand pe care il avem, cu fiecare actiune, pledam pentru viata sau pentru moarte. Alegerea ne apartine. Respectul pentru valorile etice, pe care se sprijina insusi Universul, nu mai reprezinta o simpla conventie sociala, ci o conditie vitala a propriei existente, inscrisa in structura noastra biologica, in ADN‑ul nostru. 

Niciodata pana la aceste studii de Neurofiziologie de la cumpana dintre secolul trecut si cel in care ne aflam nu am avut o motivare stiintifica a Binelui si Raului provocate noua insine, semenilor nostri si mediului cosmic si ambiant printr‑un simplu gand. 

Am fost asezati in acest punct din Galaxie, alaturi de luceferi, cum le spunea genialul nostru poet, oferindu‑ni‑se toate instrumentele de care avem nevoie pentru a prospera si a inflori, nu pentru a ne ucide. Trebuie doar sa vrem. Trebuie doar sa cedam din orgoliul nostru, atat de putin, pentru a castiga atat de mult. 

Fizica actuala ne spune ca suntem atat de indisolubil conectati unii cu altii prin fire si forte invizibile, incat nu putem decat ori sa evoluam impreuna, ori sa disparem impreuna. Vreau sa cred in intelepciunea de pe urma, alegand viata. - Dumitru Constantin-Dulcan